In memoriam MIREL MATEI: Domnu’ Bibi, mergem până la capăt!

De ani, de zeci de ani, cu bunul prieten MIREL Matei vorbeam spunându-ne, complice: Domnul Geo, Domnul Mirel, …Domnul Gelu, Domnul Bibi. …Dulcegării, glume prieteneşti! Mă suna şi începeam vorbăraia: Domnu Gelu, sunt domnul Mirel!!! Da, domnu Mirel…

Mă leagă de Mirel ani petrecuţi cu el la Radio Giurgiu şi la Tv Technosat. Multe întâlniri prieteneşti la mine la ţară, stând până dimineaţa la taclale, pe lângă focul din curte. Sau la el, la Drăghiceanu, în casa bunicii, pe marginea bălţii…Sau la el, pe strada Fântânelor, în casa si grădina pe care si le-a construit singur, cu bani strânşi din pânzele vândute. Apoi, multe expoziţii de ale lui, pe care le puneam la cale împreună cu prietenii.

…Multe întâmplări, de pomină, precum noaptea de la Costineşti, când, după vreo trei chefuri am ajuns, pe la două dimineaţa, pe plajă, după o furtună care înmuiase totul. Am intrat in apă, să facem baie, apoi pe Mirel l-a apucat o dârdâială care m-a facut să sap in nisipul ud, până am dat de un strat cald şi să il … îngrop acolo, după ce l-am imbracat cu tot ce aveam: cu hainele lui, cu ale mele, cu cearceafuri, cu pături luate de prin hotel. Am prins răsăritul în apa liniştită ca o coală de hârtie neîntinată, dar şi pe primii flăcăi din Moldova veniţi pentru un interviu de angajare programat pentru ora 10, ei înfiintându-se pe plajă- unde altunde!, cu geci de piele  şi căciuli în cap, la ora 6, că aşa venise trenul… Iar eu si Mirel de-abia trezitul,  eram deja … la apă, într-o tinută ….minimală, convinşi fiind că între îmbrăţişarea noastră cu marea nu poate sta o biată bucată de cârpă…

…Mirel a fost un mare luptător… S-a luptat, zeci de ani, cu bolile sale, dar a făcut-o demn. Între timp, a pictat sute de tablouri, multe dintre ele dăruindu-le prietenilor. A avut o perioadă în care a pictat clasic, peisaje care sunt impresionante, reale opere de artă. Eu personal, ca să pun in valoare un peisaj de al sau, pe care mi l-a dăruit de ziua mea, am proiectat biblioteca nouă pornind de la pictura lui Mirel, situată în centrul atenţiei. …Apoi a abordat suprarealismul, pentru că era mai vandabil. La un moment dat, din cauza diabetului, şi-a pierdut vederea la un ochi. Apoi, la celalalt ochi, a avut o deslipire de retină… Dar, a pictat în continuare, văzând lumea în felul lui, având o energie creativă dar şi organizatorică impresionante.

În ultimii 3-4 ani, eu şi mai mulţi prieteni comuni, am stat mai mereu certaţi cu Mirel. Nu ne vorbeam cu lunile… Când ne apuca dorul unul de celălalt, ne sunam si ne împăcam şi o luam de la capăt. ….Mirel devenise din ce in ce mai dificil, ofilit de suferinţa sa continuă, dar noi nu am avut răbdarea să il înţelegem până la capăt…

Am să închei cu îndemnul domnului Bibi, atunci când ne apucam de ceva nou: „Haida! Până la capăt!”

Gelu BREBENEL