„Dansând la Lughnasa”- o poveste-sărbătoare pe scena teatrului giurgiuvean

Miercuri, 12 februarie, Teatrul Tudor Vianu pregătește o nouă reprezentație cu „Dansând la Lughnasa”, piesă pe care vreau să o revăd, pentru mine reîntâlnirea cu lumea creată în jurul încercatei familii irlandeze și a celor cinci surori Mundy: Kate, Maggie, Agnes, Rose și Chris fiind o adevărată sărbătoare.

Cred că o asemenea poveste, spusă pe scena giurgiuveană sub regia semnată Antonella Cornici, este o șansă artistică pentru orice giurgiuvean iubitor de teatru, care are la îndemână, la el acasă, o întâlnire de zile mari.

Cu voia voastră am să încerc o mică introducere în lumea acestei deosebite lucrări dramaturgice, scrisă de irlandezul Brian Friel, cu premiera în 1990 și considerată una dintre cele mai importante lucrări ale sale.

 Piesa este plasată în vara anului 1936, în satul ficțional Ballybeg din Donegal, Irlanda, fiind profund apreciată pentru portretizarea profundă a vieții rurale irlandeze dar și pentru lirismul său și temele complexe pe care le abordează. Cele cinci eroine amintite mai sus sunt femei necăsătorite, care trăiesc împreună într-o casă izolată, viața lor fiind caracterizată de provocări financiare și sociale.

Evenimentele din piesă sunt povestite retrospectiv de Michael, fiul lui Chris, (Marius Manole pe scenă, înlocuit de Vlad Bînzoiu) care privește înapoi la acea vară din copilărie, când avea doar șapte ani. Povestea explorează dinamica familiei, dar și schimbările culturale și sociale care se petrec în Irlanda, vara anului 1936 marcând un moment de tranziție, nu doar pentru familia Mundy, ci și pentru întreaga societate irlandeză, prinsă între tradiție și modernitate. Un element cheie al poveștii este legat de mit și simbolism– Lughnasa, festivalul păgân celtic al recoltei, simbolizând vitalitatea, ritualul și legătura cu natura. În centrul piesei se află momentul magic și simbolic al dansului surorilor în curtea casei lor. Într-o explozie de libertate spontană, cele cinci femei, de obicei reținute de norme sociale și sărăcie, dansează în mod exuberant, exprimând o vitalitate reprimată și o dorință profundă de evadare. Este un moment de frumusețe pură, dar și o prefigurare a destrămării iminente a familiei.

Brian Friel abordează o serie de tematici principale, de la tradiție vs. modernitate, fragilitatea familiei, identitatea feminină până la nostalgie și pierdere.

Revin la Michael, fiul uneia dintre surori și personaj central al piesei. El rememorează îndepărtata vară din copilăria sa, marcată de schimbări și tensiuni, rememorează prezența tatălui său- un aventurier nesigur, altfel mereu absent,  și întoarcerea enigmatică a unchiului său, preotul Jack, dintr-o misiune în Uganda, apariții ce aduc un aer de neliniște în existența deja precară a familiei Mundy.  Povestea lui Michael este plină de melancolie, sugerând că multe dintre aceste momente de fericire și conexiune s-au pierdut în timp.

„Dansând la Lughnasa” este, în esență, o elegie a momentelor efemere de fericire, o poveste despre speranță și pierdere, spusă cu o delicatețe și o sensibilitate rare. Piesa a fost extrem de bine primită de critici și public, câștigând numeroase premii, inclusiv:

• Premiul Tony pentru cea mai bună piesă (1992)
• Premiul Olivier pentru cea mai bună piesă nouă.

În 1998, piesa a fost adaptată într-un film cu același nume (Dancing at Lughnasa), având-o în rol principal pe Meryl Streep. Filmul păstrează spiritul piesei, dar adaugă elemente cinematografice care extind povestea.

„Dansând la Lughnasa” rămâne o lucrare emoționantă, poetică și profundă, care explorează teme universale despre familie, identitate și schimbare. Este, cum spuneam, o celebrare a momentelor efemere de bucurie și libertate, dar și o critică subtilă a presiunilor sociale care limitează viețile personajelor.

Înainte de premiera din 2 iunie 2023, Ana-Sivu Daponte – manager interimar și actriță declara:

 “Sunt extrem de fericită și mândră totodată că primul meu proiect ca manager este unul atât de sensibil, răscolitor, complex …Giurgiuvenii merită să aibă acces la producții ambițioase și realizate cu profesionalism și da, se poate și aici, în micuțul nostru orașel de provincie să avem astfel de spectacole. Cu acest spectacol vă dezvălui o parte din mine, a copilului reîntors în orașul natal după o absență îndelungată…Sunt sigură că nu veți regreta dacă veți alege să fiți alături de mine, de noi… !”

 

Vă puteți întâlni cu această minunată poveste miercuri, 12 februarie, pe scena giurgiuveană de la Tudor Vianu. Poftiți la teatru!

Distribuție: Vlad Bînzoiu, Ana Sivu-Daponte, Anca Pascu, Oana-Maria Dragne, Mădălina Borș, Claudia Moroșanu, Șerban Chițu, Adi Gheo
Regia: Antonella Cornici
Scenografie: Alina Dincă Pușcașu
Ilustrație muzicală: Șerban Chițu
Coregrafie: Victoria Bucun
Light Design: Lucian Moga
Asistenți regie: Andrei Piu, Robert Vlad
Afiș: Cristina Huțu

 

Un grupaj realizat de Gelu BREBENEL