TEATRUL, CA O ȘCOALĂ- Filip POPA: “Un actor este un povestitor, dedicat aducerii bucuriei și emoției în viețile celor din jur ”

• Consider fiecare rol o provocare, o oportunitate de a-mi explora limitele
• Din “Călcând pe melci” am învățat să apreciez complexitatea umană și să nu judec oamenii.
• Este important să mă simt conectat la ceea ce interpretez.

Acum ceva ani, intrând pe site-ul Teatrului “Tudor Vianu” am remarcat doi actori: Ștefan Liță și Filip Popa. Nu după multă vreme amândoi au fost distribuiți în piese scrise de mine, fără niciun aport din partea mea. Amândoi au jucat minunat și au impresionat publicul giurgiuvean. Astăzi vă propun să îl cunoaștem mai bine pe Filip.

 

AUTOBIOGRAFIE: Mă numesc Mihai-Vlad-Filip Popa, dar pe scenă sunt cunoscut ca Filip Popa. M-am născut și am crescut în București, un oraș plin de cultură și artă, care m-a inspirat profund. De mic am fost atras de sport, practicând karate și fotbal, dar pasiunea mea pentru actorie a început în studiourile din Buftea, unde am avut ocazia să lucrez ca recuziter. Acolo, am întâlnit mulți actori talentați care m-au inspirat și m-au motivat să îmi urmez visul.

Îmi place să călătoresc, să vizitez muzee și să mă aprofundez în istorie, toate aceste activități îmbogățindu-mi perspectiva artistică. Am suferit trei operații până acum, una dintre ele oprindu-mi cariera sportivă, dar am găsit în actorie o nouă modalitate de a-mi exprima emoțiile și pasiunile.

Am absolvit facultatea de actorie la clasa doamnei Adriana Trandafir, unde am învățat nu doar tehnica actoriei, ci și importanța empatiei și a conexiunii cu publicul. Mentorii mei, printre care Damian Crâșmaru, Adriana Trandafir, Zhao Yongbin și Dan Puric, m-au ghidat pe acest drum, iar eu încerc să învăț câte ceva de la fiecare om cu care lucrez.

După facultate, am continuat să-mi dezvolt abilitățile printr-un master în teatru musical tip Broadway, având privilegiul de a studia un semestru la Central Academy of Drama din Beijing, ceea ce mi-a îmbogățit perspectivele asupra artei teatrale. În munca mea de actor, cel mai mult mă motivează publicul. Pentru el sunt acolo și nu vreau să-l dezamăgesc; de asemenea, îmi place să explorez posibilitatea de a fi altcineva.

Spectacolul meu de licență a fost „Audiția” de Alexandr Galin, unde am interpretat rolul lui Puhov. La Teatrul Național București, am participat la producții precum „Înșir’te mărgărite”, „Royal Fashion” și „Don Quijote”. La Teatrul Logos, am fost implicat în spectacole precum „Peter Gynt”, „Insula sclavilor”, „Renăscut” și „A douăsprezecea noapte”.

De asemenea, am avut plăcerea de a juca în numeroase spectacole de teatru musical, printre care „Hairspray”, „Oklahoma!”, „I love you, you’re perfect, now change!”, „The Drowsy Chaperon”, „Frozen”, „Casting pe Broadway” și „Heidi”. La Teatrul Tudor Vianu din Giurgiu, am jucat în diverse spectacole, cum ar fi „Regatul femeilor”, „Șoriceii adoră cașcavalul!”, „Ce vrăji a mai făcut soția mea”, „Hăul Sfinților”, „Dă-ne un semn!”, „Steaua fără nume”, „Teorema maimuțelor infinite”, „Harap Alb” și „Călcând pe melci”.

Stilul meu de interpretare variază foarte mult de la rol la rol; încerc diferite metode teatrale în funcție de spectacol, regizor și text.

•  Filip, ai întârziat începutul interviului nostru, mi-ai spus că ai fost acasă sau la țară, că ai uitat de toate. Așa am ajuns din 2024 în 2025. La mulți ani! Cum a fost acolo, acasă?
• La mulți ani! A fost relaxant. Am simțit nevoia de o pauză după sfârșitul de an. A fost o oportunitate perfectă de a-mi reîncărca bateriile și de a petrece timp de calitate cu cei dragi.
• Pentru actorul Filip Popa unde este “acasă”?
• Pentru mine, „acasă” reprezintă locul în care mă simt în siguranță și iubit. Acum, cu părinții mei mutați în satul tatălui meu, acel loc a devenit și mai special pentru mine, fiind o oază de liniște și reconectare.

• Ce caută, defapt, un actor, în afară de “acasă”?
• Caută permanent noi provocări și modalități de a se exprima. Această căutare poate fi obositoare, dar eu consider că vacanțele sunt esențiale pentru a-mi reîncărca energia creativă. Această deconectare este vitală pentru bunăstarea mea mentală și sufletească.
• Ce este, defapt, un actor în această lume în care fiecare dintre noi suntem “ca un fir de praf pe cămașa nupțială a timpului”?
• Un actor este un povestitor, dedicat aducerii bucuriei și emoției în viețile celor din jur. Prin arta sa, el caută să lase o amprentă în inimile spectatorilor, un fel de nemurire prin amintire.
• Cum vine aia, să faci un master în teatru musical tip Broadway la Central Academy of Drama din …Beijing? Cum a fost perioada petrecută acolo?
• Studiile la Central Academy of Drama din Beijing mi-au oferit o oportunitate fantastică de dezvoltare artistică. Am învățat nu doar tehnici vocale și ritmice, ci și cum să îmi gestionez respirația în momente de intensitate. Musicalul câștigă teren în România, iar eu sunt încântat să fac parte din această evoluție.
• Accepți orice rol ți se oferă?
• Consider fiecare rol o provocare, o oportunitate de a-mi explora limitele. De obicei, nu refuz un rol, dar aleg cu grijă proiectele în care mă implic, având în vedere experiențele anterioare.

 

• Ai putea refuza să joci într-un rol anume și dacă da, de ce?
• Da, aș putea refuza un rol în funcție de valorile și mesajele pe care le promovează. Am jucat o varietate de roluri, dar cred că este important să mă simt conectat la ceea ce interpretez.
• Ai un rol anume pe care ți-l dorești?
• Sunt atras de multe roluri captivante. Fiecare experiență este unică și aduce învățăminte valoroase, așa că nu aș putea spune că am un rol preferat.

 

• Ai experiemenatat și regizoria… „Apoi o să crăpăm” și „Cât de frumoasă treci prin lume, femeie!” au fost puse în scenă, cu tine ca regizor, în Teatrul Independent. Cum ai ajuns să faci regie de teatru?
• Regia a fost o evoluție naturală pentru mine. Am dorit să experimentez și să-mi exprim viziunea artistică. Spectacolele amintite au fost o oportunitate de a colabora cu autori contemporani și de a aduce poveștile lor la viață alături de o echipă talentată.

 

• Cum a fost întâlnirea cu teatrul din Giurgiu?
• Această întâlnire a fost un moment semnificativ. Am avut ocazia să mă reinventez și să explorez noi direcții artistice, iar colaborarea cu echipa a fost plină de inspirație și creativitate.

 

• Cum a fost colaborarea cu echipa din Giurgiu cu care ai lucrat pentru a pune în scenă “Călcând pe melci”?
• Colaborarea pentru „Călcând pe melci” a fost extrem de fluidă, având deja o relație de lucru cu Ancuța Vochin și Florin Antoniu. Am construit împreună fiecare detaliu al personajului, ceea ce a făcut procesul de creație foarte plăcut.
• La ce mod te-a solicitat rolul din “Călcând pe melci”?
• Acest rol a fost provocator emoțional. Personajul meu traversează o suferință profundă, pe care trebuie să o gestionez cu subtilitate și delicatețe.
• Ai reușit un excelent rol de compoziție. Te-ai preocupat și ai lucrat individual la acest rol?
• Mulțumesc pentru aprecieri. Am dedicat mult timp și efort construirii acestui personaj, dar nu aș fi reușit fără sprijinul echipei fantastice. Sunt recunoscător pentru colaborarea cu Ancuța Vochin, Florin Antoniu și întreaga echipă de la Teatrul Tudor Vianu.
• Ce ai învățat din “Călcând pe melci”?
• Am învățat să apreciez complexitatea umană și să nu judec oamenii. Fiecare personaj are povestea sa, iar eu am învățat să privesc dincolo de aparențe.
• Spre finalul discuției noastre, ce ne-ai mai spune despre tine?
• Ador să călătoresc și sunt un suporter al echipei Rapid. M-am bucurat când regizorul mi-a dat voie să schimb un pic textul pentru a-l aduce mai aproape de mine.
• Suntem la începutul Ce le urezi giurgiuvenilor iubitori de teatru?
• Le doresc să descope mereu noi povești și personaje care să îi inspire și să-i emoționeze! Le doresc să se bucure de fiecare moment petrecut în sala de teatru, să râdă și să plângă împreună cu personajele!

ianuarie 2025/ Un interviu de Gelu Brebenel