Beţivul

Strânga toţi băieţii din mahala
Şi-i întreba ce-au făcut ieri, ce vor mâine,
Se încrunta când unul îi răspundea
Că a alergat să câştige o pâine,
Când unii din ei voiau să meargă la baluri,
Când alţii tăceau lăsând capul în jos,
La toţi le spunea că astea nu-s idealuri
Că tot ce-şi doresc nu-i de mare folos.
Privea în jur, puţin parcă cu teamă
Îi lua de mână şi-i învăţa
Că singurul lucru de luat în seamă
Cât trăieşti, e s-aştepţi doar pe ea.

Avea doar un singur şi vechi rând de haine,
Uzat, rupt pe la poale, cârpit dar spălat,
Purta o sacoşă cu albume pictate
Şi la toţi le spunea c-ar avea un palat.
Oprea fetele frumoase din drum,
Le privea în ochi visător şi jura
Cu mâna strânsă pe vechiul album
Că toate-s frumoase, dar niciuna nu-i ea.

Avea mâna dreaptă mereu amorţită
Cu pumnu-ncleştat, neputând să-l desfacă,
Dormea pe o faţă de masă boţită
În crâşma ce-l primea mereu fără plată.
Scotea din palton o sticlă soioasă
O da pe gât şi se îmbăta,
O punea cu grijă la loc în plasă
Şi nimeni la masa lui nu mai sta.

Îl întrebai ce mai face şi-ţi arăta
Mereu pumnul drept întins peste masă.
Aici am o comoară!- mereu răspundea
Beţivul ce n-avea masă şi casă.
Îşi târa paşii spre parcuri tăcânde
Lăsa câte-o floare pe-o bancă pustie
De-l apuca noapte dormea pe niciunde
Făcându-şi cu greu pernă din pălărie.

Îşi tundea barba bătrână de sărbători
Şi păşea fericit, mereu prins de orbire
Strângea în mâna sănătoasă trei flori
La toţi le spunea c-ar avea întâlnire.
Aştepta cu răbdare la colţ de stradă
Privind lumea de Eve care trecea,
Se întorcea noaptea cu ochi de zăpadă
Căci niciuna din ele nu era ea…

L-au găsit mort, cu florile-n poală
Tot aşteptând pe la colţ în zadar,
Cu pumnul drept încleştat pe vecie
Şi vechea sa sticlă în buzunar.

Şi, curioşi şi chiar mistici un pic
Prietenii i-au desfăcut cu greu mâna
Uimiţi că-n sticla sa e doar apă.
…Şi-n mână beţivul n-avea nimic.

GiB

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.