“O noapte furtunoasă & Company” la teatrul din Giurgiu: CE SPECTACOL, CE ACTORI, CE REGIZOR!!

Am ratat primele două reprezentaţii cu “O noapte furtunoasă & Company” pe scena teatrului Tudor Vianu, în regia lui Cristi Avram, dar până la urmă am ajuns în faţa scenei, la ultima reprezentaţie din această stagiune. Mi-a plăcut mult, a fost un spectacol care m-a făcut să mă bucur pentru teatrul nostru local, să fiu mândru că avem un asemenea teatru cu o trupă atât de valoroasă.

Cu Cristi Avram m-am întâlnit la Giurgiu chiar cu ocazia punerii în scenă a piesei mele “X şi 0”, o realizare de care am fost foarte impresionat şi care a fost prima colaborare a acestui tânăr şi sclipitor regizor, cu teatrul din Giurgiu. A doua punere în scenă la Tudor Vianu a fost o alegere a Anei Sivu Daponte, giurgiveanca noastră care acum manageriază activitatea teatrului. O alegere inspirată, care a adus pe scenă aproape toată trupa teatrului- probabil cea mai tânără trupă din România, dar una foarte energică, închegată şi de valoare.

Nu am pretenţii de cronicar de teatru, dar am certitudinea că pot transmite o părere, evident subiectivă, care să vorbească sincer şi cinstit despre acest spectacol. Unul complex, care la prima vedere pare exagerat, dar care te poartă printr-un mănunchi împletit din unele scrieri ale marelui Caragiale, cu o subtilitate ce pendulează între râs şi plâns. Este o comedie la care nu prea îţi vine să râzi, pentru că regăseşti pe scenă bucăţi din viaţa noastră de zi cu zi, care ne macină prin anormal, falsitate, egoism sau deşănţare. Să faci un pamflet-metaforă peste pamfletele lui Caragiale poate părea un gest strident, dar este unul responsabil, asumat cu mult curaj de către regizor, care reuşeşte să creeze o atmosferă aparte, ce aminteşte de Kusturika.

Pe tinerii actori ai teatrului am încercat să îi cunosc mai bine încă de acum doi ani, făcând interviuri cu o bună parte din ei, interviuri pe care le puteţi regăsi în “Giurgiu express”. M-am bucurat să îi revăd astăzi pe scenă, aşa cum i-am văzut în 2022 în “Jocul inimii”, regizat la Giurgiu în doar 8 zile de marele Alexander Hausvater. Au fost foarte buni, îmi este greu să vorbesc separat de unii dintre ei şi ar fi şi nedrept. Mă bucur însă că, după ce au avut şansa să se întâlnească cu maestrul Hausvater şi cu Antoanella Cornici, acum s-au întâlnit cu Cristi Avram, într-un proiect pe care cu siguranţă nu îl vor uita.

Greu spectacol, dinamic, solicitant pentru actori. Succesiunea de întâmplări crează pentru unii roluri multiple, distincte sau de grup, atmosfera este încărcată, alertă, mişcarea scenică uneori ameţitoare. Totul pare surprinzător deşi peste tot descoperim realul din viaţa noastră, neschimbat de la Caragiale încoace. Muzica are un rol determinat în piesă, ca fundal, ca ambient sonor sau ca interpretări solo iar costumaţia pare desprinsă uneori dintr-o paradă haute couture. Totul crează o atmosferă ce subliniază o realitate ce pare deformată, ca şi cum ai privi într-o oglindă îmbătrânită, murdară şi crăpată.

Păcat că a fost ultima reprezentaţie a Companiei din această stagiune. Veniţi la teatru ca să vă îmbogăţiţi sufleteşte! Merită.

Gelu BREBENEL