CRONICĂ ÎNTÂRZIATĂ: De ce să te duci la teatru şi de ce să nu te duci la teatru!?

• De ce “baştanii” nu vin la teatru!?

• De ce noi, „ne baştanii” am putea veni?

• Aşteptăm o invitaţie sau cumpărăm un bilet?

• 

Cu ceva ani buni în urmă, ca jurnalist am fost invitat la conferinţa de presă ce anunţa a nu ştiu câta ediţie a “Festivalului Internaţional al Teatrelor Dunărene”, organizat de Teatrul „Tudor Vianu” din Giurgiu. „Bomboana dupe colivă” era că managerul teatrului invitase un regizor, care urma să explice amărâţilor de jurnalişti provinciali cum se urmăreşte o piesă de teatru, apoi cum se scrie o cronică. Vă daţi seama!?

Am fost invitaţi aşadar la teatru, dar fără invitaţii. Urma ca doamna manager adjunct să ne invite, dar ne-a explicat că la piesa de debut nu mai sunt invitaţii, pentru că, citez, au fost invitaţi … „baştanii”.

Ca un tip care făcusem armata la paraşutişti, în Crâng, la Buzău, în regimentul generalului Grigore Baştan, creatorul trupelor de paraşutism în România, n-am fost în stare să gândesc că or să dea năvală trupele de desant, tocmai la teatrul din Giurgiu…

Mi-am cumpărat un bilet şi am urmărit piesa de deschidere a festivalului, la Sala Mică, plină cam pe jumătate, adică cu vreo 30 de spectatori în sală. Baştanii- adică oficilităţile locale de atunci, nu veniseră la teatru, cum nu au venit niciodată…

N-am scris cronica teatrală a spectacolului fără baştani, dar nu am mai călcat prin teatru cât a fost el manager şi ea manageriţă. Baştanca!

Am greşit, m-am răzbunat pe teatru şi nu trebuia. Nu ştiu ce am avut de pierdut, dar m-am consolat scriind piese de teatru si punându-le in scenă cu ajutorul unor companii de teatru diverse, fără să mai calc prin teatrul profesionist giurgiuvean.

Revin în prezent, când teatrul local are o trupă tânără, energică, aparte, cu actori care surprind prin abordare, profunzime, încredere şi prin entuziasmul cu care joacă. Am văzut câteva puneri în scenă cu acesti actori şi mi-au plăcut. Am fost prezent la cele două reprezentaţii cu „Meciul Inimii”, un teatru exerciţiu, în drumul spre actorul total, pus in scenă la Giurgiu, in 8 zile, de marele regizor Alexander Hausvater. Mi-a plăcut şi am considerat că este un noroc să văd o asemenea propunere teatrală, aşa cum consider că este o mare onoare pentru tinerii actori să joacă sub bagheta maestrului Hausvater. Dar, publicul giurgiuvean nu are răbdare să se informeze, să afle despre asemenea lucruri.

Vineri, de la ora 19, mi-am propus să merg să urmăresc o piesă pe care am ratat-o: „Depozitul zero”, in regia lui Bogdan Ujeniuc după Maria Goos.  Vă invit să mergeţi la teatru şi să vedeţi ce vă propun aceşti tineri actori. Luaţi-vă cu voi prietenii şi făceţi-le cadou un bilet. Un bilet la teatru, cumpărat, nu o invitaţie! Teatru merită descoperit, înţeles, respectat şi sprijinit.

Cumpăraţi un bilet la teatru şi refuzaţi o invitaţie pe gratis. Aşa este normal. Dar, cel mai normal este să veniţi la teatru, pentru a descoperi acea nouă lume creată în doar câteva ore, de cei care crează lumi noi: actorii!

Gelu BREBENEL