TEATRUL, CA O ŞCOALĂ: Adi GHEO- A fi foarte bun, înseamnă a fi rezistent în fața celor mai grele încercări

*Sunt nebun să întruchipez personaje cât mai complicate, curajoase, nu mi-e frică de niciunul

*In 2022 m-am simțit ca la Survivor! A fost frumos!

*Publicul giurgiuvean mi se pare timiiiiid. Abia aștept să realizeze cât de cool e să mergi la teatru

BIOGRAFIE: Sunt Adi Gheo- (Gheorghe Ionut Adrian), născut în ‘91, în Râmnicu Vâlcea, unde am studiat mate-info intensiv, am fost olimpic la informatică, fizică și chimie. De mic mi-am dorit să fiu genetician. Voind cu ardoare să dau puteri supranaturale oamenilor (ca-n filmele cu super eroi), dar și mie, am descoperit o altă știință care poate face asta- și anume actoria, bine-înțeles, după o încercare de admitere la Academia Tehnică-Militară, iar mai apoi doi ani în domeniul ingineriei, la Politehnică.

Am renunțat la ideea de a avea o meserie și am plecat în drumul căutării mele spirituale, începând cu UNATC în 2013, terminând studiile în 2017, studii ce includ și masterul în Arta Actorului.
Am debutat pe scena teatrului profesionist în anul al II-lea de facultate, la Teatrul Elisabeta, zeii fiind cu mine și devenind titular pe primul rol de anvergură. Mai apoi am ajuns pe scena Teatrului Teatrelli, Ariel- în Râmnicu Vâlcea, Tudor Vianu din Giurgiu în 2021 și Căluțul de mare din Constanța.

Adi, parcursul tău spre actorie seamănă cu al meu spre jurnalistică. N-am trecut de rigorile medicale la aviatică şi am ajuns…. marinar. După câţiva ani de plimbărit pe Dunăre şi pe malurile ei, cu o zi înainte de a mă prezenta la examenul de comandant -secund de navă, am renunţat la marinărie, pentru jurnalistică. Tu spui, în scurta ta biografie : „Am renunțat la ideea de a avea o meserie și am plecat în drumul căutării mele spirituale, începând cu UNATC în 2013”… Pentru tine actoria nu a fost abordată, de la început, ca o meserie?
Nu, pentru mine actoria a fost un răspuns, la intrebarea „cum pot eu contribui la bună-starea lumii”. Nu m-am opus vieții, am crezut mereu în ea și m-a adus pe drumul acesta. Bănuiesc că așa trebuie. Nu mă opun. Fac tot ce pot, acum și mereu.

A ajuns, între timp, o meserie?
Raspund zâmbind: nu știu să răspund concret. Nu cred. Nu este o obligație față de cineva care mă plăteşte. E o obligație față de mine, pentru că am promis lumii că asta o să-i ofer. Talentul meu. Iar Dumnezeu mă rasplătește şi financiar.

Hai să rămânem pe lângă viaţa de actor. Eu te-am perceput ca pe un om dinamic, care… se mişcă. Cum este să fii actor în teatrele de proiect?
Așa am început. Și-mi place, mă simt un mercenar, un „asasin” care își caută contracte, această alergătură mă ține viu, am tot amânat contracte de angajare, pentru că am avut alte priorități.

Se poate trăi bine din actorie, ca actor tânăr?
Subiectiv, hmm, au fost momente și momente, pentru care îi mulțumesc Lui Dumnezeu că au existat. M-au format. Creierul nostru și ființa noastră are nevoie de încercări. A fi foarte bun, înseamnă a fi rezistent în fața celor mai grele încercări. Dacă se poatre trăi bine? Nu ştiu să răspund, dar se poate trăi ideal, mai ales dacă dezvolți o educație financiară.

Bună treaba cu educaţia financiară! …Încotro se îndreaptă un actor ca tine? Ce îţi doreşti să îţi ofere actoria?
Spre stele. Îmi doresc să liniștesc oamenii, care nu văd frumusețea vieții. Pentru asta capăt cunoaștere, întelepciune și vizibilitate. În rest, sunt nebun să întruchipez personaje cât mai complicate, curajoase, nu mi-e frică de niciunul.

Ai emoţii în timpul spectacolelor?
Foarte rar. De obicei dacă vreau să impresionez pe cineva. (hahaha!)
Te uiţi spre public?
Depinde de spectacol. …Deși, da. Cred că uneori poate crea un efect tulburător într-un spectator care este privit subit, în ochi.

Simte actorul un public care nu rezonează, ca să nu zic ostil?
Rareori am trăit experitenţa aceasta. Dar da, îl simte.
Influenţează asta jocul tău? Cum treci peste asta, cum mergi mai departe?
Influențează în bine, pentru că trebuie să te adaptezi.

Meseria asta te-a adus la şi la Giurgiu. Cum ai găsit teatrul de aici, cum ai fost primit?
Da, știam de ceva timp acest teatru, însa caut să lucrez cu oameni care sunt cât mai aproape de inima și de scopul meu. În colega mea Oana, managerul teatrului, am găsit mereu o energie mai aproape de ceea ce vreau eu, de-asta am acceptat. Îmi place să muncesc mult şi am scos un spectacol rapid- „Hăul Sfinților”, unde am fost îmbrățișat plăcut. Multumesc colegilor pentru răbdare și îngăduintă.

Dacă nu mă înşel, ai ratat, cumva, întâlnirea cu Alexander Hausvater şi Meciul Inimii. Ce s-a întâmplat?
Ah da! Am avut o perioadă mai aglomerată, aveam o premieră și alte repetiții în curs în perioada aceea, dar aș fi venit cu mare drag.

Regreţi că ai pierdut meciul, sau întâlnirea?
Mult! Pentru că sunt un devorator de informație și oameni și experienţe noi.

Care este cel mai reuşit rol al tău?
Ha-ha! Nu am. Chiar nu. Iubesc tot ce fac.
Ce roluri ţi-ai dori să joci?
Ce n-am jucat.
Păi, n-ai jucat multe!
Personaje rele, personaje complexe, personaje la care am de lucru.

Cum a fost anul 2022 pentru tine?
Wow, da! Anul 2022, a fost probabil cel mai complex, plin de încercări, plin de realizări personale, dar nu pot decât să fiu recunoscător lui Dumnezeu, că wow, da!, m-am simțit ca la Survivor! A fost frumos!

Adi, interviul cu tine poartă numărul… 12! Un număr magic şi cu noroc, desigur! După atâtea interviuri făcute într-un timp scurt, am, invariabil, impresia că mă repet. Dacă am ratat vreo întrebare pe care o aşteptai, poţi răspunde singur la ea. Eventual vorbind de prestaţiile tale în cinematografie.
Da, frumos. Am avut câteva experiențe minunate, am lucrat și producții românești și producții străine, cea mai recentă producție fiind „Teambuilding”, în rolul lui Tase, Filip cel Frumos în documentarul „Cruciada Copiilor”, am avut bucuria să joc alături de Vanessa Hudgens, Nick Sager si alți actori cunoscuți în industria Hollywood-iană, în filmul „The Princess Switch”, Vize în „Anii de sâmbătă seara”, regia Dragoș Buliga, scenariu Nae Caranfil și multe alte producții mai mari și mai mici de pe TV.

Cum ţi se pare publicul giurgiuvean? Ce mesaj îi transmiţi?
Timiiiiid. Abia aștept să realizeze cât de cool e să mergi la teatru, să fii in mijlocul unei povești care se petrece sub ochii tăi și să poți avea un curcubeu de emoții pe care uneori nu știi unde să le găsești. Vreau să le trasmit, că eu cred în ei, ii iubesc pentru că așa, timizi, ei sunt acolo, și le promit, că de fiecare dată când o sa urc pe scena Teatrului Tudor Vianu, o să îi încarc cu cea mai bună energie pe care au simtit-o vreodată. Și nu mă dau înlături de la promisiuni.

Mulţumesc pentru întâlnirea cu tine, a fost o plăcere!
Şi eu iţi mulţumesc!

Un interviu realizat de Gelu Brebenel- 11 ianuarie 2023