Săraca! Era gravidă
Și poftea la caramidă.
Se ducea la zid, zghimşea,
Cu-n cuţit, lua cât poftea.
Ca găina mancând var,
Coji de ouă şi nisip
Pentru minunatul chip
Din palatul de cleștar.
Ea-și clădea-n adânc copilul
Ca pe-o sfântă ctitorie
Şi-și muta în sine zidul
Adăpat cu apă vie.
Marin Sorescu