O zi din viața unui pompier giurgiuvean- Marius Liviu Cămărașu: Știm când am plecat de acasă dar nu știm când ne întoarcem. Pentru noi, viața de pompier nu este chiar ca în filme!

Pentru că mi-am dorit ca în acest început de an să realizez un interviu cu un pompier din Giurgiu, am apelat la purtătorul de cuvânt al ISU – locotenent-colonel Nicoleta Beianu. La recomandarea sa, l-am întâlnit pe  Marius Liviu Cămărașu- plutonier adjutant. Marius are 37 de ani și lucrează în structura ISU din 2007, acum ca șef de tură. Este giurgiuvean, căsătorit și are un băiat de 4 ani.

Cum este o zi din viața unui pompier? – așa am orientat întâlnirea noastră de la ISU Giurgiu. Personajul meu mi s-a părut simpatic din prima, iar pe Nicoleta o știam de multă vreme, din presă. Le-am făcut celor doi cadou câte o carte- una de interviuri, pentru fosta jurnalistă, și alta despre viața lui Narcis Coman, asta pentru Marius, care este dinamovist…Așa a început interviul nostru.

 

Marius, sunt curios când ai luat hotărârea să te faci pompier și de ce?

Am absolvit, în 2007, Școala de Subofițeri de Pompieri și Protecție Civilă – Boldești, dar decizia cred că am luat-o în 2004 sau 2005. Aveam un prieten și vecin care terminase școala și mi-au plăcut mult fotografiile pe care le avea el la absolvire, dar și uniforma. De altfel, de mic mi-a plăcut uniforma militară și mașinile… mari.

Fac un salt în timp și te întreb direct: după experiența pe care o ai acum, ți se pare viața de pompier că ar fi, așa… ca în filme?

Într-un fel, se apropie de film viața de pompier pentru că toate misiunile noastre sunt contracronometru. De la un acccident rutier, poți pleca la un incendiu sau la o altă intervenție. Aș spune mai degrabă ca noi ne confruntăm cu realitatea, traim dramele unor familii, le înțelegem suferința și facem tot ceea ce putem pentru a-i ajuta.  Unii oameni, care privesc din exterior, ar putea spune că ceea ce facem noi este ușor, dar vă asigur că nu este deloc așa … Dar, pentru asta ne-am pregătit!

Știu că este foarte solicitant. Personal, nu aș putea spune că meseria asta poate ajunge plictisitoare. Dar, ți-ar conveni să fie plictisitoare?

Nu poate fi așa pentru că în activitatea nostră nu avem niciun moment liber. Dacă nu avem intervenții , suntem implicați în alte activități specifice, tot programul zilnic este organizat, iar pregatirea este foarte importantă.

M-am gândit ca întâlniea noastră să vorbească despre o zi din viața unui pompier giurgiuvean. Cum este o zi de lucru la voi?

Fiind militari trebuie să ne pregătim mereu cu o zi înainte…

Asta voiam să te întreb: îți permiți să ajungi la serviciu obosit?    

(Foarte ferm): Nu!  Fiind militar, trebuie să ai o ținută decentă și tot ce ține de un militar:  să fii bărbierit , tuns, să fii odihnit. La început e mai greu, dar cu timpul treci peste etapele astea ca și cum ele nu ar exista.

La început îți făceai griji?

Da, la început stăteam pe gânduri: oare o să sune alarma, oare nu, ce s-o mai întâmpla?…

Poți să îmi spui numai ce vrei tu…

Nu…

Am glumit!

Ajunși la serviciu ne pregătim să predăm tura, între 8 si 8.30, tot ce ține de echipamente, accesorii, autospeciale, până și sectoare, că noi ne autogospodărim, ne facem sectoarele singuri, curățenie…

Ca la armată?

Ca la armată! După schimbarea de tură, intrăm în programul normal al subunității, adică noi nu avem niciun moment liber- avem ședințe de pregătire, intervenții…

Cât durează o tură?

Durează 24 de ore, dar cele programate strict țin până la ora 22, apoi este mai flexibil, dacă nu sunt intervenții. Avem și program de pregătire pe timp de noapte.

Vă puteți odihni?

Da, dar odihna nu este obligatorie, ne așteptăm să sune oricând alarma,  iar dacă prinde 3-4 ore de somn este suficient.

S-a întâmplat să aveți program prelungit, adică mai mult de o tură?

Desigur, dacă suntem în misiune la final de tură, rămânem în continuare. Dacă se poate să fim shimbați în timpul misiunii, e bine, dacă nu se poate, rămânem în continuare. Știm când am plecat de acasă, dar nu știm când ne întoarcem.

Cum a fost anul 2022?

La fel ca anii precedenți, din punct de vedere al intervențiilor, poate mai puțin în timpul iernii, fiind vremea călduroasă. Ca de obicei, intervenții diverse: incendii, accidente, descarcerări, intervenții pentru substanțe periculoase-chimice, biologice, pirotehnice, intervenții cu scafandri, cu salvări de la înălțime …  Anul trecut am avut tot, absolut tot!

2023 cum a început?

Am avut intervenții mai ușoare, nu de lungă durată- accidente, incendii.

Aveți intervenții care solicită mult psihicul?

Da, de obiei la intervențiile în care sunt implicați oameni cu probleme, răniți care strigă după ajutor.

Resimțiți asta?

O resimțim, dar am învățat să ne gestionăm emotiile, iar la final de tură, încercăm să ne detașăm, să nu mergem acasă cu gândul la ceea ce am trăit sau am simțit în misiuni. De obicei, nu povestim tragediile celor din familia noastră pentru a-i proteja, pentru a nu sta cu grijă de fiecare dată când plecăm la serviciu …

S-a întâmplat să te rănești în vreo misiune?

Acum câțiva ani, dar nu au fost răni grave. S-a rupt un acoperiș, am căzut în casă, pe o canapea.

Care sunt prioritățile la un incendiu?

 

În primul rând salvarea vieților omenești, protecția noastră, apoi limitarea incendiului, a pierderilor, a pagubelor.

Ce ar trebui să mai știe și să înțeleagă lumea despre misiunea de pompier?

Că este o meserie care te solicită fizic și psihic, de multe ori, dar este o meserie frumoasă, pe care eu și colegii mei ne-o dorim. Asta ne dorim, să salvăm oameni.

Este ceva legat și de adrenalină?

Tot timpul este vorba de adrenalină, dar și despre o calitate a noastră: lucrul în echipă. Asta ne-a format și ca oameni, dar a și strâns relațiile dintre noi.

Ca popularitate, pompierii sunt pe primul loc în România. Care ar fi motivele pentru care sunteți așa de bine văzuți?

Oamenii văd că noi ne dorim să ajutăm, asta și prin prisma echipajelor de intervenție, dar și a echipajelor de ajutor. Oamenii văd ce facem și văd că noi nu lăsăm lucrurile nerezolvate.

Se apelează la voi și pentru a salva animale…

Fiind o situație de urgență, privim asta ca pe o misiune obișnuită, de zi cu zi, mergem cu plăcere. Astea sunt misiunile, la astea intervenim, în definitiv oamenii iubesc animalele, sunt suflete, sunt prietenii noștri.

Cum se simte soția ta cu un pompier în casă?

Își mai face griji când întârzii în misiuni, dar știe că fac asta pentru că îmi place și îmi acceptă meseria. Vorba aia: pompier m-a luat…

Ce meserie ți-ai dori pentru copilul tău?

Mi-aș dori să facă exact meseria care îi place.

Vă doresc un bun și liniștit și vă mulțumesc, în numele meu și al giurgiuvenilor, pentru ceea ce faceți.

 

12 ianuarie 2023/ Un interviu realizat de Gelu BREBENEL