Telescopul spațial JAMES WEBB- Cea mai performantă ”mașină a timpului”
Una dintre cele mai vechi științe naturale, astronomia, a fost o preocupare a tuturor civilizațiilor timpurii (babilonieni, greci, egipteni, chinezi, mayași, etc.).
Primele încercări astronomice au constat în observări și predicții ale mișcărilor obiectelor cosmice vizibile cu ochiul liber. Observațiile au dus la evoluția deplasărilor şi o mai bună cunoaștere a momentelor în care trebuiesc cultivate culturile.
Cu timpul, au început să se dezvolte idei despre Univers și să se contureze modele ale sistemului nostru planetar. Dar, amploarea cercetărilor și observațiilor s-a declanșat în momentul inventării instrumentelor optice (luneta, telescopul).
Cu ajutorul acestor instrumente, orizontul observabil s-a mărit, ducând la o înțelegere mai profundă a nașterii și evoluției Unuversului. Pe măsura dezvoltării fizicii și tehnologiei, telescoapele au devenit din ce în ce mai performante, au devenit ”mașini ale timpului” pentru că ”privind departe, privim devreme”.
Lumina are o viteză foarte mare (299792458 m/s în vid) dar finită, asta înseamnă că atunci când privim o stea o vedem așa cum arăta cînd a ”plecat” lumina de la ea, în urmă cu câțiva ani (un an lumină reprezintă distanța parcursă de lumină timp de un an).
De exemplu, cea mai apropiată stea de Pământ (în afara Soarelui) este Alfa Centauri, situată la aproximativ 4 ani lumină de Pământ; când o privim o vedem cum arăta acum 4 ani. Această temă științifică o regăsim și în literatură, vezi ”La steaua” de Mihai Eminescu.
Să revenim la telecoape. Cel mai performant telescop în momentul de față este telescopul spațial James Webb, care înlocuiește telescopul spațial Hubble, lansat în 1990.
Telescopul Hubble, care poartă numele astronomului american Edwin Hubble, a fost plasat pe o orbită în jurul Pământului, conferindu-i avantaje deosebite față de telescoapele terestre, imaginile nefiind perturbate de turbulențele atmosferice.
Captând informații în lumină vizibilă și ultravioletă, telescopul Hubble a contribuit substanțial la importante descoperiri în astrofizică, fiind cel mai important instrument astronomic până în 2021, când a fost înlocuit de telescopul spațial James Webb.
Telescopul James Webb a fost lansat la 25 decembrie 2021 pe o rachetă Ariane și își va desfășura activitatea în punctul Lagrange L2 (punct de echilibru gravitațional între Soare și Pământ), la aproximativ 1,5 milioane kilometri de Pământ.
Telescopul este numit după James E. Webb, administrator NASA între 1961 – 1968, care a avut un rol esențial în programul spațial Apollo.
Elementul principal, oglinda, este formată din 18 segmente hexagonale de oglinzi din beriliu, placate cu aur, care, când sunt combinate, crează o oglindă cu un diametru de 6,5 m (față de 2,4 m la Hubble).
Pentru a putea funcționa la parametrii optimi (temperatură de -223 0 C), este prevăzut cu un parasolar alcătuit din 5 straturi de polimer metalizate, care reflectă căldura înapoi în spațiu.
Telescopul JW este deosebit față de Hubble pentru că poate ”vedea” în infraroșu, deci ”vede” mult mai departe în timp, aproape de momentul Big Bang.
Printre multe proiecte și studii, telescopul are 4 obiective cheie:
- Să caute lumina de la primele stele și galaxii care s-au format în Univers după Big Bang;
- Să studieze formarea și evoluția galaxiilor;
- Să înțeleagă formarea stelelor și sistemelor planetare;
- Să studieze sistemele planetare și originea vieții.
În prima imagine publicată, realizată de telescop, care reprezintă cea mai profundă și mai clară imagine a Universului timpuriu obținută vreodată, se văd galaxii aflate la 13 miliarde de ani lumină, aproape de punctul de naștere al Universului.
Ziua de 12 iulie 2022 va rămâne o zi memorabilă în istoria astronomiei, este ziua în care NASA a prezentat un set de imagini preluate de telescopul spațial James Webb.
Nebuloasa Inelului Sudic
Steaua mai slabă din centrul acestei poze emite inele de gaz și praf de mii de ani în toate direcțiile, fiind o stea pe moarte și se află la aproximativ 2.500 de ani lumină distanță față de Pământ.
Cvintetul lui Stephan
Cvintetul lui Stephan este o grupare de cinci galaxii și se află la 290 de milioane de ani-lumină față de Pământ.
Nebuloasa Carina
Acest peisaj de “munți” și “văi” străbătut de stele strălucitoare este de fapt marginea unei regiuni tinere, care formează stele din apropiere, numită Nebuloasa Carina. (Nebuloasele reprezinte nori imenși de gaz și praf, din care rezultă stele noi). Nebuloasa se află la 7.600 de ani-lumină distanță de Pământ.
Compoziția atmosferei planetei WASP-96d
Telescopul spațial James Webb de la NASA a surprins și semnătura distinctivă a apei, împreună cu dovezi pentru nori și ceață, în atmosfera din jurul unei planete gigantice gazoase fierbinți, care orbitează în jurul unei stele îndepărtate asemănătoare Soarelui.
Surse date și foto: NASA/ Un grupaj realizat de Petre Mihai CORNEA
Articole perfect scrise, salutari pentru entropie.
Multumim!