Devalorizarea, ca nărav din fudulie / Cum stau autorii giurgiuveni cu vânzarea de carte?

Acum câțiva ani am participat la un târg de carte al autorilor giurgiuveni, organizat la Ateneul Bălănescu. Invitat de organizatori, m-am dus și eu cu câteva cărți, m-am așezat lângă alți autori giurgiuveni și am așteptat admiratorii și cumpărătorii.

Admiratori n-au prea fost. Lumea venea, se uita la cărți, le întorcea pe o parte, pe alta, le punea la loc pe masă, trecea mai departe, la alt stand. „Mda, aha, dar de ce….?” „De ce nu…? ” a fost cea mai întâlnită întrebare. Aha!, ați scris o carte despre Narcis Coman. Aha, bravo, dar despre șah de ce nu scrie nimeni? Ați făcut două cărți cu interviuri cu giurgiuveni, da’ pe primar cine-l întreabă de ce n-a făcut și n-a dres…? Chestii de-astea.

Nici cumpărători n-au prea fost. Eu am vâdut vreo 2-3 cărți- nici nu mă așteptam la mai mult. Restul le-am oferit, la final, colegilor, mi-a făcut plăcere. Cu stocul epuizat, Ionel Muscalu s-a prezentat și el cu o carte și a păzit-o vreme de câteva ore. Nu era de vânzare, era unicat, dar, disciplinat și civiliazat, a participat la eveniment, am mai făcut conversație. Soții Peptănaru, inseparabili și nelipsiți, erau prin preajmă, am mai schimbat câte o glumă. Mia Nedea, minunata poetă giurgiuveană, care nu este nici internațională nici galactică dar în schimb este cea mai bună poetă giurgiuveană, cu ani lumină dincolo de orice galaxie pornită de pe malul Dunării, a venit la mine să facem cunoștință și am făcut schimb de păreri și de cărți. A fost marele meu câștig de la acel târg de carte.

M-am luat cu impresiile și am uitat să vorbesc de o chestuiune care ni se întâmplă la Giurgiu: lumea nu cumpără cărți pentru că a fost obișnuită să le primească gratis. Mulți se așteaptă să primească neapărat o carte, pentru el, încă una, pentru soacră și dacă se poate și o bere din partea autorului, așa, de bucurie că ne-am cunoscut. Altfel nu se poate, nu există să cumperi cărți, ce e aia!?

Acest obicei a atras după sine devalorizarea cărții, pentru că o carte primită moca, cât de bună ar fi, este percepută ca făcând parte din obicei, se pierde în peisajul cărților scrise cu duiumul, din fudulie, dar care cărți nu contează. O carte gratis a devenit o carte care devalorizează însăși ideea de carte, scrisul, ca scop în sine sau ca profesie.

Poate ar trebui să spun ceva și despre scrisul profesionist, care costă pentru a-și susține valoarea și munca din spate. Mă opresc totuși aici și le doresc colegilor giurgiuveni autori de cărți, să pună un preț cinstit cărților lor și să vândă cât mai multe, la târgul de sâmbăta asta.

Gelu BREBENEL