Călcând pe melci… în plină iarnă !

• Cu un text de o maturitate și actualitate covârșitoare, “Călcând pe melci” pare a fi o piesă de rezistență în repertoriul teatrului

Pe 13 Decembrie, în Sala Radu Panamarenco (Sala Mică) a teatrului Tudor Vianu din Giurgiu a avut loc premiera spectacolului “Călcând pe melci”, o piesă a giurgiuveanului Gelu Brebenel, cu actorii Filip Popa și Ancuța Vochin și pusă în scenă de regizorul Florin Antoniu.

O poveste aparent banală, doi oameni, un El și o Ea se întâlnesc pe o bancă în parc, se cunosc, apoi ies ia iveală detalii cutremurătoare din viața personală a celor doi.

Sub masca jovialității, a ludicului se pot ascunde lucruri greu de intuit la prima vedere atunci când cunoaștem pe cineva, și, mai ales, pot dărâma bariere sau convenții împotriva clișeelor, fapt ce întărește încă o dată ideea că nu poți judeca ceea ce nu cunoști. Este esențială din acest punct de vedere ideea lui Thomas Mann, anume că un lucru trebuie să-ți fie cu adevărat cunoscut ca să-l poți savura cu adevărat.

Referitor la piesă, ceea ce frapează este decorul minimalist :două bănci pe o alee dintr-un parc situat într-un loc nedefinit, însă, cu oarecare aluzii ale personajului masculin (pasiunea lui pentru fotbal și echipa Rapid )îl putem situa în București, orașul pestriț înțesat de tot felul de oameni din toate categoriile sociale, intelectuali, politicieni, profesori, prostituate sau polițiști zeloși, gata să-și facă datoria. Tot acest amalgam ne este transpus prin vocile personajelor construite de autor în cheie ironică pentru a fi, de ce nu,  condamnate sau, în orice caz arătate cu degetul, ca model de așa nu, mai ales prin felul în care El, Bulgăraș- cum ni se dezvăluie spre final identitatea lui, alege să le pună pe tapet și să le facă o scurtă radiografie.

Textul este însă de o maturitate și actualitate covârșitoare. Pare să fie o piesă de rezistență în repertoriul teatrului. Cu siguranță va trece cu brio testul timpului pentru că societatea noastră nu se va schimba prea curând.

Jocul este deasemenea solid, atât giurgiuveanca Ancuța Vochin cât și adoptatul, așa cum el însuși se autointitulează, Filip Popa făcând roluri consistente. Conduși de viziunea regizorală a lui Florin Antoniu, regizor cu experiență și cunoscut publicului giurgiuvean prin stilul de multe ori nonconformist de a transpune dramatic texte, rezultatul este un spectacol light, ușor digerabil de către public, onest și curat.

El, ajunge cerșetor în parc iar Ea pare că își câștigă traiul prin mijloace mai puțin ortodoxe și lipsite de etică, dar în cele din urmă sunt uniți de drama lui, aceea de a face tot posibilul pentru a-și salva copilul suferind de o boală gravă- aceasta este practic cheia poveștii.

Călcatul pe melci menționat de personaje poate fi interpretat ca un mers inițiatic pe drumul lung și anevoios al izbăvirii și al regăsirii cu sinele. Însă această apropiere se materializează pentru scurt timp. Personajul masculin începe să se dezică de noua sa prietenă după ieșirea la suprafață a problemelor care îl macină în interior. El recurge la un mecanism ingenios de a îndepărta oamenii din preajma lui, tocmai din dorința paradoxală de a nu se apropia prea mult de ei. Ceea ce în aparență pare de nezdruncinat în ființa lor, se năruie rapid, întrucât această structură umană este una extrem de fragilă.

Văzut în ansamblu, spectacolul este unul vesel și trist totodată, despre disperare și resemnare, despre iubire și speranță.

Pe un fond muzical dominat, printre altele de începutul celebrului hit Stairway To Heaven compus de legendara trupă hard rock Led Zeppelin pe versurile lui Robert Plant și riff-urile lui Jimmy Page, spectacolul este un must-see pentru orice iubitor de teatru giurgiuvean.

      Dan DIMA