Sergiu MANOLESCU: O opinie despre război

Acest articol reprezintă , doar, o opinie. O opinie despre război. Războiul poate avea o definiţie: satisfacerea a două tare native ale omului – agresivitatea şi beţetia puterii.

Cauzalitate initială. De la momentul apariţiei sale, omul s-a dovedit agresiv faţă de natură dar si faţă de semenii săi. Aflându-se, permanent, in cautare de resurse usor de obtinut, omul a ales sa-si obtina resursele de la alti semeni, mai slabi. Pe care si din placerea satisfacerii agresivitatii sale native, i-a supus. Obtinând puterea. Controlul asupra surselor de apa si de hrană a inceput să se transforme in dorinta de a dispune de bunuri, teritorii, mâna de lucru.

 Propaganda. Până când omul s-a emancipat, mobilizarea fortelor proprii era simplistă: ”Nouă (familie/gintă/trib) ne trebuie, luptăm sa obţinem”. Mai apoi, războiul a trebuit înveşmântat in motivatii valabile pentru mase mai largi de oameni, ce erau atrasi in luptă prin propagandă. Asa au aparut razboaiele religioase, menite sa impuna credinţa atacatorilor în randul celor atacaţi:

Cuceririle ocazionate de marile descoperiri geografice (cu sabia in mâna dreaptă si crucea in mana stangă);  Ofensiva musulmană in S-V Europei (sec. VII şi inca pana la ”reconquista”) şi in S-E Europei (imperiul turc) prezentată ca ”jihad”;  Cruciadele sau ofensiva Teutonă au imbracat acelasi vesmant. Inclusiv razboiul din Flandra natala purtat de Carol Quintul impotriva reformatilor. Mai apoi, in perioada modernă a aparut razboiul ideologic.

• a) Agresiunea Germaniei pentru eliminarea ”ciumei rosii”; b) Agresiunea SUA (conducând SEATO – bloc militar 1955-1977) împotriva unor ţări precum Vietnam sau Coreea. Si, destul de recent, au aparut razboaiele purtate din asa-zise motive umanitare. Acest tip de propagandă are o traducere interesantă: ”vă apărăm de voi insiva”!!
• a) Irak si kurzii; b) Serbia si Kosovarii; c) Dizidentii libieni/sirieni si ceilalti multumiti de Gadaffi/Assad.
•  Tipologia razboaielor. Razboaiele au fost si sunt: de cucerire si de apărare. Este necesar să detaliem războiul de apărare. Acesta poate fi: a) Razboiul de salvgardare a propriei tari atacate, deja; b) Războiul de evitare a atacului asupra proprie ţări. Acest mod de aparare se numeste razboi de descurajare/prevenire a agresarii ţării proprii. Si se practică de mereu.
• Ucraina 2022. Se poate considera război fratricid, având in vedere istoria comună? Se poate considera război revanşard, având in vedere atrocităţile ucrainene, impotriva ruţilor trăitori pe-acolo, comise in timpul celui de-al 2-lea razboi mondial? Se poate considera un război teritorial, având in vedere că Ucraina nu a detinut teritorii vreodata, iar actuala ţară -Ucraina- este un cumul de teritorii rusesti/românesti/polone/maghiare făcute cadou de Lenin/Stalin? Se poate considera război de pedepsire, având in vedere apetenţa Ucrainei pentru NATO, duşmanul declarat (prin statut) al URSS din care Ucraina a făcut parte?
• Consider, fără a avea pretenţia că ştiu, că războiul ruso-ucrainean este un razboi defensiv (de descurajare) purtat de Rusia împotriva invadatorilor Europei. Ce-şi doresc completa hegemonie asupra lumii. Europei, mai ales.
• P.S. Compătimesc dramele umane generate de un război! Oriunde s-ar purta acest razboi. Dar ştim, toţi, că istoria este un lung şir de nedreptăţi!

Sergiu MANOLESCU