JOCUL DE-A VACANŢA- o alegere subtilă propusă de Teatrul Tudor Vianu
În toiul luptelor electorale din România, Teatrul din Giurgiu lucra, oarecum în secret, la punea în scenă a capodoperei lui Mihail Sebastian- Jocul de-a vacanţa. Una dintre cele mai jucate piese din teatrul românesc, piesa a fost mereu apreciată pentru profunzimea psihologică, eleganța stilistică și universalitatea temelor, fiind montată de numeroși regizori importanți și aparţinând repertoriul clasic al teatrului românesc.
La Giurgiu regia piesei a fost încredinţată Antonellei Cornici, care în 2018 a renunţat la actorie şi a părăsit Teatrul Naţional din Iaşi, alegând regia. Devenită apropiată a teatrului giurgiuvean şi a valoroasei trupe de tineri actori ai treatrului, doamnei Cornici i-a revenit misiunea să monteze o piesă scrisă in anii ’’30- o perioadă marcată, din punct de vedere cultural de o efervescență intelectuală și artistică, cu nume precum Mircea Eliade, Camil Petrescu, Eugen Ionescu, Emil Cioran sau Mihail Sebastian.
Să abordezi o asemenea piesă într-un 2025 zguduit de năravuri electorale, pare o alegere cel puţin subtilă, teatrul din Giurgiu prilejuind, dacă vreţi, o paralelă între prezentul nostru şi perioada interbelică a altora.
Scrisă în 1938, piesa aduce o undă de liniște și sensibilitate, fiind o comedie romantică, dar cu accente filozofice și psihologice, care explorează teme precum evadarea din cotidian și iluzia libertății. Adică exact ceea ce ne dorim şi noi, în prezent.
Deşi piesa a fost scrisă într-un context socio-politic tulbure, nu este totuşi o piesă politică. Cu toate acestea, evadarea din realitate, nevoia de refugiu, căutarea unui spațiu idealizat unde personajele pot fi „altceva” – sunt reflecții subtile ale fricii de realitate, ale nesiguranței, și ale dorinței de a fugi dintr-o societate care devine sufocantă și intolerantă. Adică, exact ceea ce ne dorim şi noi în prezent…
Oarecum obişnuit cu stilul regizoral inovator al Antonellei Cornici, am fost nerăbdător să aflu abordarea domniei sale şi am avut prilejul să o fac vineri, 23 mai, la premiera de pe scena Dem Rădulescu. Am remarcat un stil orientat spre modernism dar care păstrează esenţa dialogului, cu contraste ce amintesc de
vremurile in care trăim: viteza cu care se desfasoară unele scene, căderea din dramă în comic a personajelor, în încercarea de a fi convingătoare, jocul dansant navigând pe tărâmuri de vis. A fost convingător, a fost frumos!
Am avut ocazia să ne reîntâlnim cu actorii Anca Pascu- fină, sensibilă dar şi realistă, Vlad Bînzoiu- cum îl ştim, el e mereu de acolo!, Ștefan Bogdan Liță- perfect pe rol, un rol mănuşă făcut cu ingrediente rare: simplitate, candoare, umor subtil, insinuant, Ana Sivu-Daponte- ea este in spatele poveştii teatrale iar pe scenă plină de vervă şi umor, Evelyn Marcu, Mădălina Borș și Robert Poiană- surprinzători, mai ales fetele, cu toţii întregind o echipă de actori minunaţi.
Scenografia- inovatoare, semnată Ana Maria Udenu, coloana sonoră originală realizată de Șerban Chițu- un giurgiuvean Jos pălăria!, iar lighting designul poartând semnatura lui Corvin-Marian Matei duce în spate o muncă serioasă care trebuie apreciată. A fost un succes, cu spectatori recunoscători, aplaudând în 
picioare un teatru giurgiuvean care, am mai spus, merită mai mult. Inclusiv mai mulţi spectatori.
…Închei spunând că până la urmă jocul se destramă, iar personajele trebuie să revină la realitate. Vacanța se încheie…dar TEATRUL merge mai departe. Veniţi la teatru!
Gelu BREBENEL