Doina Ruști – lansare roman autobiografic- Ferenike / Joi, 13 februarie, ora 11.30, la sediul central al Bibliotecii din Giurgiu

Doina Ruști se va întâlni cu cititorii giurgiuveni, evenimentul fiind prilejuit de recentul său roman intitulat Ferenike (editura Humanitas, 2025), dedicat apropiatei Zile a Lecturii (15 februarie).

Întâlnirea este găzduită de Biblioteca Județeană “I.A. Bassarabescu”, Giurgiu, și coordonată de Daniela Bardan, directorul bibliotecii.

Participă Colegiul Național „Ion Maiorescu”, Liceul Teoretic „Tudor Vianu“ și editura Humanitas.

Pentru cei interesați de noua apariție editorială, prezentăm mai jos un mic grupaj de păreri și impresii:

 

DOINA Ruști, despre 𝑭𝒆𝒓𝒆𝒏𝒊𝒌𝒆

“Prima oară am auzit de Ferenike în clasa X-a, la ora de greacă. Aveam o lecție despre jocurile olimpice și despre Pindar. Urma un scurt text, ales anume, ca să înțelegem cât de grea era situația femeii în Antichitate, când femeile nu aveau dreptul să participe la întrecerile sportive și, în consecință, nu puteau să devină eroine în odele lui Pindar, nu aveau dreptul la o statuie, ca a vestitului Discobol. Dar o femeie s-a deghizat în bărbat ca să atingă gloria, ori, după alții, doar ca să participe la gloria fiului ei. Să devină purtătoarea istoriei, în două cuvinte – 𝑓𝑒𝑟𝑒–𝑛𝑖𝑘𝑒. A renunțat la identitate, la nume. Mi se părea înrudită cu mine, în stare de a se desprinde de tot. O vedeam alegând căi subversive ca să ajungă în visele mele. Era acea parte din mine, de luptătoare.

Mi-o amintesc în visul ăsta din ’85, la fel ca prima oară, o femeie înaltă, brunetă, care nu avea nevoie de multe cuvinte. Neapărat înaltă, ca orice proiecție interioară a egolatriei. Cu față lunară, cu ochi infinți. Îmbrăcată cu o rochie albă. Mai binevoitoare ca alte dăți, aproape rugându-mă să-i pun întrebări.”

***

„Vie, curgătoare (ca râul din carte, pe malul căruia Doina Ruști își construiește propriul Macondo, un loc în care nimeni n-are voie să se uite la ceas), povestea din Ferenike cucerește prin culoare și ingeniozitate. Întâmplările și locurile, casa și moara, fântâna, lucrurile (oricât de mari, oricât de mici), pământul, apa, deși pare că au corespondent autobiografic unic, fixat în real, se deschid toate înspre simbol și (uneori) fantastic. Iar personajele, cu nume de la pitorești la stranii, sunt o galerie de tablouri pictate față-spate, realitate și ficțiune. În mijlocul lor, privindu-i cu ochii de atunci și de-acum, e o fetiță care poartă rochii pe poalele cărora sunt scrise toate numele care i-ar fi plăcut în locul celui primit.“ — LIDIA BODEA

„Ferenike reconfirmă instinctul infailibil de povestitoare al Doinei Ruști. O proză cinematografică, formidabilă, cu rezonanțe mitologice, în care scenele ni se desfășoară în fața ochilor, iar câteva rulează chiar în buclă, continuu, obsedant, ca un memento al suferințelor lumii trecute, privite nu cu detașare, ci cu o limpezime totală, fără breșe.“ — ROXANA DUMITRACHE

Un grupaj Giurgiu express

O parte din documentație are ca sursă Editura Humanitas