OMUL CARE UMBLĂ CU CASA DUPĂ EL

Trebăluind pe lângă bloc, l-am revăzut şi, de data asta, l-am “atacat”. Deja îi dădusem un nume “Omul care umblă cu casa după el“. Este bărbos şi oarecum zdrenţăros, împinge un căruţ de supermarket, supraetajat, evident şutit de pe undeva, plin cu boarfe. Doarme pe unde apucă.

Prima dată l-am văzut parcat şi înoptând în intrândul de la blocul 4, eu locuind în blocul 2. Mai clar, B2 si B4/1B de pe Nicolae Gogol, acolo unde parchează jumătate din cei care nu au loc de parcare în Piaţa Centrală şi unde urlă şi înjură, fumează şi urinează elevii din şcoala 4 şi din Maiorescu, deşi, de 25 de ani de când eu si vecinii supărtăm asta, Primăria, Inspectoratul si ŞCOALA nu văd nimic.

L-am salutat, am dat mâna, ne-am prezentat. Am cerut voie să discutăm, i-am spus că sunt jurnalist. Aproape că l-am minţit, pentru că eu nu pot să mă mai simt jurnalist, după 32 de ani de profesie, pentru că azi, oricine ştie să scrie sau să vorbească, poate pretinde că e jurnalist.

A acceptat să stăm de vorbă, am vorbit. M-au surprins ochii lui albaştri, intens albaştri şi barba lui maron-roşcată, care îi stătea foarte bine. Mi-a spus că se numeşte Sandu. Sandu Olteanu, din Turnu Măgurele. Născut la 28 noiembrie, plecat de acasă de 5 ani. Am 40 de ani!…Avea casă şi părinţi dar a plecat. Nu mai ştie de ce… A trecut prin Alexandria dar a ajuns aici unde e mai bine, că e mai multă lume.

Am priceput… Acolo unde e lume mai multă, acolo e şi lumea lui, pentru că lumea îl mai ajută să trăiască. I-am dat şi eu 16 lei, atât aveam la mine.

Casa lui, una ambulantă, este acum un căruţ furat de la un magazin. O casă plină cu haine, cu obiecte fel de fel, cu sticle şi mărunţişuri, importante pentru el, gunoaie pentru alţii. Sticlele le dă la Lidl, asta e afacerea şi viaţa lui.

Mirosea suspect, l-am întrebat când a făcut ultima baie. S-a gândit, mult… Acum vreo… vreo … Când? …Acum vreo 8 luni. La Alexandria. Nu se poate!, am zis. Aici, la Giurgiu, nu te-ai spălat?

Şi-a adus aminte că pe undeva, pe la Turn, pe partea aialaltă e un parc verde, cu o pompă. Acolo se mai spală şi bea apă. … La turn e un panou, am văzut odată un meci, da’ m-a gonit lumea… Am plecat să găsesc să dorm pe undeva…Cât era scorul? … N-a dat nimeni gol…

Gelu BREBENEL