„De-ale lui Sergiu„: Despre oameni și păsări…
În urma cu mulți ani am renunțat (precum multi alții) la ferestrele clasice. Adoptând varianta „plasticoasă„. Și, stiind câte parale băgasem in schimbare, am impiedicat rândunelele sa-si facă cuib la ferestrele mele. Să nu-mi strice investiția. Puneam o coală
de scris între plasa și ramă, coală care se mișca la „aripeala„ rândunicilor si le făcea să renunțe la construcșie, speriate fiind..
de scris între plasa și ramă, coală care se mișca la „aripeala„ rândunicilor si le făcea să renunțe la construcșie, speriate fiind..Mai de curând, la fereastra „barlogului„ meu vin doi porumbei sau gugustiuci (nu-s priceput in de-astea). Se aseaza pe pervazul exterior si se uita la mine. Un timp, apoi pleaca.. La inceput m-am distrat. Mai apoi, de cateva zile, am inceput sa ma gandesc.
Oamenii au distrus habitatul pasarilor. Acestea nu-si mai gasesc locuri de cuibarit prin paduri ce nu mai exista.
Oamenii au pervertit pasarile. „Oferindu-le„ surse de hrana la indemana (vezi parcuri pline de pasari „hranite„ de oameni, vezi platforme de gunoi menajer!)
Ne mai mirăm, gîndindu-ne, de un Hitchock vizionar (1963)?
Sergiu Manolescu