CU MORTUL PE STRADA GĂRII

NU ştiu nici acum care au fost intenţiile reale ale administraţiei ce a schimbat, în 2011-2012, soarta străzii Gării, transformând-o în alee pietonală. Cert este că,  peste timp, rezultatul este unul devastator.  Strada Gării moare şi cu ea va muri şi spritul său, şi o parte din Giurgiu.

Timpul a confirmat că rostul acestei străzi era cel al comerţului şi nu al promenadei. Odată cu interzicerea circulaţiei autovehiculelor, noua pietonală a încurcat acesul rapid din şi spre centrul oraşului şi traficul a fost preluat de strada CFR. Zi de zi, sezon după sezon, pe Gării, inima străzii- comerţul, a început să bată din ce în ce mai slab şi odată atinsă această arteră ce iriga şi anima strada, totul s-a prăbuşit.

Astăzi, deviza acestei străzi şi a spaţiilor comerciale de aici este DE VÂNZARE sau DE ÎNCHIRIAT! Plictisite şi însingurate, sărmanele vânzătoare, câte au mai rămas, stau ciorchine la o ţigară pe vreo bancă, ca văduvele, plângându-şi încet şi trist soarta. Trebuie să ai răbdare şi să le cauţi ca să intri în magazinele goale. Spre seară, strada este de un altfel de straniu pustiu, semănând pe alocuri cu un tărâm părăsit, ca un mort singur pe catafalc, pe unde nici măcar milogii nu mai trec. … Câinii îşi fac de cap, puştii joacă fotbal cu vreo cutie de bere, vântul urlă a pagubă iar băncile sunt sub stăpânirea chriaşelor de la etaj, care scuipă seminţele peste ce a mai rămas din dalele lui Iliescu montate de Fane Gâdea şi îşi amintesc de vremurile bune din Spania sau Italia.

Este de presupus că influeţa atrasă de transformarea acestei străzi comerciale în una pietonală, cumulată cu efectele transformării în pietonală a altei artere importante de circulaţie- strada Mircea cel Bătrân, au contribuit  la deplasarea polurilor de interes ale urbei. Turnul cu Ceas, administrat cu austeritate de simpaticul Conu Spoială şi învecinat de neatractiva clădire a Teatrului (aflat acum în schimbare la faţă şi iarăşi în schimbare de onomastică), nu oferă giurgiuvenilor decât perspectiva sărăcăcioasă a unui centru istoric. Zona Primăriei este zona administrativă, fără prea mari atracţii şi ea. Dar, zona comercială, pulsând de viaţă- viaţă şi de zi şi de noapte!, s-a deplasat spre Cartierul Tineretului. În acest fel, unul dintre cele mai nepăstuite cartiere cu 10 ani în urmă, a devenit astăzi o atracţie a oraşului!

Desigur că aceste mutaţii importante îşi au şi alte motive, pe care specialiştii ar trebui să le studieze spre binele administraţiei oraşului,  dar efectele lor trebuie conştientizate şi controlate cât mai repede.

Revenind la strada Gării, nu ştiu de ce nimeni nu se ocupă de soarta sa şi a oamenilor de acolo. Şi nu ştiu de ce nimeni nu înţelege că trebuie să facă ceva, acum, în ceasul al 12-lea!  Acest loc îşi merită înapoi farmecul şi forţa de cândva, impuse de comerţ, de comercianţi şi de spiritul de cândva al giurgiuvenilor târgoveţi.

Dacă nu ne trebuie un mort în plus, strada Gării trebuie resuscitată, pentru a reveni la viaţă şi pentru a întregi, cu brio, Centrul Istoric al oraşului. Pentru că, decât un mort pe care nu şi-l revendică nimeni, mai bine un muribund asumat de cineva. Cât mai dă din picioare…

Septembrie 2016/Gelu BREBENEL

foto:  Andrei Bîrsan- arhive 1987