DESPRE ÎNTÂRZIERI ŞI DESPRE PARTEA ÎNTÂIA ŞI A DOUA!

Românii şi-au pierdut ştiinţa aşteptării dar au dobândit voluptatea de a trăi întârzierea. Cu fast, cu ştiinţă, cu tact, cu metodă. Şi, din instinct! Nu poţi să iubeşti întârzierea, decât având instinctul întârziatului…

La noi doar fraierii vin la fix. Restul, întârzie. Chiar sfertul academic nu mai are vreun sens, sens au altele multe apucături. Pe sistem!, cum ar zice un personaj la modă, ajuns vedetă naţională, model prin televiziunile de canal şi exemplu pentru toţi deţinătorii de un IQ situat între cocoş şi găină.
Cu toate astea, cocoşii şi găinile au şi ştiinţa aşteptării şi nici nu întârzie vreodată. Din instinct! Dar, să revenim la întârzieri.
La noi întârzie toate şi toate sunt întârziate: democraţia e întârziată, leafa vine mai târziu, trenurile sunt puturoase, investitorii nu mai vin, vinul nu vrea să se limpezească, limpezimea este tulbure când ne uităm în oglindă. Nici măcar călăul nu mai vine la timp, beat şi uitat prin vreo gară, între aşteptări şi întârzieri.
Un neam care aşteaptă fără să mai spere este nimic neştiind să aştepte. ……Ziceam că la noi doar fraierii vin la fix, restul întârzie. La întâlnirea de la ora 10, cine se duce la fără un sfert este nostalgic. Cine vine fără 10, e un visător. Pe la fără 5 vin organizatorii. Pe la şi 5, nostalgicii şi visătorii se întreabă de regulă dacă n-au încurcat ziua. Pe la şi 10, când cine n-a plecat se întreabă dacă n-a încurcat veacul şi ţara, vin primii invitaţi care n-au înţeles despre ce este vorba, dar nu puteau să lipsească. La şi 15 fix vin gureşii, vorbitorii şi reprezentanta Agerpress. O profesionistă impecabilă, altfel putea să vină la şi jumătate, ca toţi amărâţii şi întârziaţii!
Spiciurile, vorbăraia, pozele, datul capetelor deştepte pe spate, vorbitul la telefon- “ssst!, sunt în teleconferinţă cu şefu, la dracu’, nu mai aveţi cafea, mai cumpăraţi şi voi că m-am săturat!”…, aşa!, toate astea, mai ţin cam un sfert de oră. Urmează întrebările presei- vreo 5 minute, şi ale reprezentantei Agerpress, încă vreo 20. Următoarele 5 minute, ghici cine pe cine înjură!??
Asta ar fi “partea întâia”! Partea a doua vine după aia, la un şpriţ, o măslină, un off-record. La partea a doua, pentru că toată lumea e prezentă, poate să mai întârzie toată lumea. În afară de reprezentanta Agerpress, care pleacă ca să fie ea prima la o întâlnirea despre care toţi cei întârziaţi ştiu că s-a amânat de vreo trei zile.
Ageră lumea asta! De-aia nu se ştie de unde vine speranţa: dinspre întâlnirile pe care le-am aşteptat şi la care am întârziat, sau dinspre cele la care am ajuns prea devreme şi nu mai avem puterea să le aşteptăm? Asta ar fi partea întâia. La partea a doua, e prezentă toată lumea.

Gelu BREBENEL