Cum e să fii profi, pe la PROFI
*Dacă ajungeţi pe la Profi ăla din Piaţa Centrală, masca e necesară…neapărat, te ia nasu‘ de la intrare. Mănuşi… obligatoriu, te lipeşti, mai ales de tastatura de la cântar. E bine să veniţi încălziti, adică cu ceva gimnastică la bord, ca să vă puteţi crăcăna bine peste zemurile de pe jos. …Altfel, e bine! Peste cărnuri săriţi oricum, numa‘ să vă uitati în stand. Şi peste mezeluri, că mai mereu nu găseşti vreo vânzătoare, nici dacă strigi. Apropos de strigat! Nu aveţi nicio şansă, la Profi toate vânzătoarele ţipă una după alta prin magazin de te ia capu’, în afara de casieriţe, care cântă voios preţul: şai-zeci şi şşase de leiiii şiii şaizeci de băăă- nu- ţiii! Asta cu mulţi de i e de la unu’, Napoleon, care încă n-a învăţat când se scrie „noştri” cu 2 sau cu 3 de i, da‘ asta e altă treabă!
*Asa, şi acum una tare: dacă sunteţi vreo 7-8 la casă şi ziceţi ceva de genul: da’ nu mai deschideţi vreo casă, că suntem enşpe la rând?, … pauză!! Tăcere! Mâlcoşenie! Nimeni, nimic! Deci, concluzie strategică: când sunteţi la standul cu cosmeticale, sau, mă rog, domnii la ăla cu beri şi nu mai auziţi nimic la telefon dacă vorbiţi cu soacrele, pac!, o băgaţi p- asta: da‘ nu mai deschideţi vreo casă, că suntem enşpe la rând? Să vezi imediat ce tăcere, mucleşoşenie, linişteală, alea- alea!
Hai că ne vedem data viitoare, numa’ bine!
**acesta este un PAMFLET şi trebuie tratat cu seriozitate
explicaţie foto: un rând de proletari cinstiţi, de-ai noştriiii ( dacă e cu noi, e cu mulţii iiii), în timp ce aşteaptă liniştiţi la coadă la curăţenie şi civilizaţie
GiB