Cristina HUȚU-TEATRUL, CA O ȘCOALĂ: La Giurgiu am întâlnit o echipă tânără, cu o viziune modernă, în care m-am regăsit

BIOGRAFIE: Sunt născută în Bârlad, județul Vaslui. Absolventă a Făcultătii de Matematică si Informatică din cadrul Universitătii București. Master in Marketing Online.

Încă din timpul liceului am fost atrasă de zona artistică, în ciuda faptului că eram la un profil real, așa că atunci am luat contact prima data cu domeniul foto-video si cu grafica digitală.

Când am venit in Bucuresti, am avut oportunitatea de a cunoaște și de a lucra cu nume cunoscute din domeniul artistic (Delia, Andra, Smiley, Loredana, Horia Brenciu).

De asemenea, în ultimii 5 ani, am călătorit alături de echipele naționale de tenis, atât de feminin cât și masculin, în toate competițiile, ca fotograf oficial.

Dețin propria companie de producție foto-video.

În lumea teatrului am intrat atunci când am pășit în Teatrul Tudor Vianu din Giurgiu.

***

Cristina, tu și o parte din colegii tăi din teatru sunteți “Oamenii din spatele scenei”. Cei care lucrați în folosul unui spectacol, dar nu primiți aplauze. Și totuși, de undeva trebuie să vă vină și vouă un dram de satisfacție. Simți că aplauzele spectatorilor sunt și pentru cei care nu se văd?

Din punctul meu de vedere, satisfacția vine în primul rând din faptul că am ocazia să contribui creativ la punerea în scenă a spectacolului. Aplauzele sunt pentru întregul concept/spectacol, prin urmare cred că toată echipa implicată simte aceeași emoție si satisfacție.

Să pășești, ca tânăr, într-un domeniu atât de sofisticat și de căutat precum foto-video și grafica digitală, pe o piață în plină mișcare, este, de multe ori, un act de curaj, care presupune și riscuri. Pentru tine cum a fost începutul?

Nu a fost ușor, dar cel mai mult a contat faptul că nu am renunțat niciodată. Riscuri sunt în orice domeniu, dar cred că felul în care gestionezi fiecare situație în parte te ajută să îți dai seama dacă locul tău este acolo sau nu.

Te vezi făcând fotografii cu un aparat clasic, cu 24 sau 36 de poziții, cu grijă pentru fiecare cadru?

Am făcut asta și recunosc faptul că este interesantă așteptarea până în momentul developării pentru a vedea rezultatul final.

Lipsa grijii față de resursele de memorie ( mă refer că acum un card poate stoca și mii  de fotografii, față de un film clasic…) îi poate face pe fotografii fără mare experiență să gândească mai puțin, să caute mai puțin?

Eu cred că indiferent dacă ai experiență sau nu, dacă intr-adevăr iubești meseria asta și ai pornit pe drumul acesta îndrumat de pasiune, indiferent cu ce aparat faci fotografiile, atenția ta ar trebui să fie la fel de mare pentru fiecare cadru în parte, indiferent de câtă memorie ai pe card.

Vorbește-ne despre cum ai ajuns să lucrezi cu  o serie de artiști apoi cu echipele naționale de tenis.

Cred ca “Bărbosu’ ” așa cum îmi place mie să îi spun, ne dă de-a lungul vieții multe oportunități, dar e alegerea noastră dacă le vedem sau nu. Eu am primit ce mi-am dorit la momentul potrivit. Pur și simplu viața m-a dus in direcția asta și sunt recunoscătoare pentru fiecare experiență în parte.

Hai să ne oprim puțin și la momentul când ai ajuns la Giurgiu. Cum a început colaborarea, ce a urmat?

Așa cum am zis și mai sus, cred că așa a fost drumul meu.

Când am ajuns la Teatrul Tudor Vianu, recunosc că m-a cuprins un sentiment pe care nu îl mai întâlnisem până atunci. A fost chimie de la început.

Am întâlnit o echipă tânără cu o viziune modernă, în care m-am regăsit.

Curajul, ambiția și determinarea pe care le-am întâlnit la managerul Teatrului Tudor Vianu, Oana-Maria Dragne, nu le-am întâlnit până acum la nimeni, și asta este o lecție pentru mine. Oana e un exemplu pe care l-am dat multor oameni din jurul meu și o să continui să o fac.

Apoi, a urmat o serie frumoasă de proiecte și experiențe care au un loc special în sufletul meu.

Cu fiecare proiect nou pe care l-am făcut acolo, am descoperit ceva nou despre echipă, despre OAMENII din echipă și, trebuie să recunosc, și despre mine.

Cum se vede o piesă de teatru de acolo de unde stai tu, din spatele scenei?

De fiecare dată cu aceleași emoții. Asta nu cred că o să se schimbe niciodată.

Te rog să ne vorbești despre ceea ce faci tu pentru fiecare spectacol.

Depinde de spectacol. În general, mă ocup de realizarea afișelor, realizarea videoproiecțiilor și realizarea materialelor promoționale pentru acel spectacol.

În “X și 0” ați creat, tu, regizorul și colegii tăi din umbră, o lume în lume, o poveste de vis care aduce multă emoție, tehnica lucrând în favoarea spectacolului fără să se observe asta. Pare că fiecare efect, fiecare detaliu, este de acolo. Ce te-a inspirat?

Cristi Avram a avut o viziune foarte clară asupra elementelor pe care a dorit să le includă în spectacol. Astfel, m-a prins în poveste și mi-a fost destul de ușor să îi înțeleg conceptul, drept urmare, a ieșit ceea ce ați vazut pe scenă.

 Cum a fost lucrul cu regizorul Cristi Avram?

Cristi este un OM înainte de toate. A creat contextul perfect de lucru și cred că asta se simte și in emoția care se crează pe scenă la fiecare reprezentație. Mi-a plăcut foarte mult să lucrez cu el și sper să se mai repete experiența.

Ce ți-ai dori să faci, profesional, în perioada umătoare? Ai vreun proiect special­­?

Nu am nimic special în plan. Mi-aș dori să continui să descopăr experiențe noi din care să pot învăța.

Ce-ar mai fi de spus, în finalul discuției noastre?

Aș vrea să îi invit pe cei care citesc acest articol și nu numai, să arunce un ochi pe canalul de youtube al teatrului (https://www.youtube.com/@TeatrulTudorVianu). Acolo vor găsi vlogul teatrului (singurul din țară) și vor avea ocazia să vadă câtă muncă este în spatele unui spectacol și câți oameni sunt implicați pentru a ieși totul perfect pe scenă. Merită și spectacolul din spatele spectacolului să fie vizionat.

Mulțumiri și succes!

Și eu mulțumesc!

6 februarie 2023/ Un interviu realizat de Gelu BREBENEL