La frizer, ca la biserică

Un frizer căruia îi tot spuneam să o ia mai blând la început ( el fiind atât de aprig: Lasă că ştie Tati, te tunde Tatiii … şi hârşt! un perciun mai mare şi unul mai mic, unul în sus şi unul în jos, încât pe stradă se ştia pe care l-a tuns Tati!)… aşa, tot spunându-i să o ia mai blând, la un moment dat mi-a replicat: domne, dacă vrei, doar te piaptăn! …E-he-he!, zic eu acum, alte vremuri!
Acum, dacă te duci la frizer, ai tot felul de facilităţi. În primul rând te saturi de televiziune- adică de manele şi telenovele, pentru că frizeriţelor nu le prea place .. fotbalul. Apoi, te saturi de vorbăraie. Care a mai murit, care s-a mai născut, care trăieşte cu care, cum se face ardeii la borcan, la ce doctor să nu te duci, ce-a mai făcut vecina, alea- alea… Asta când nu-i căşună pe client, cum îi căşuna fostei mele frizeriţe pe mine, mai ales când pe scaunele de aşteptare nu mai era nimeni: să fac , să dreg prin emisiuni, să-i spun primarului că pe strada aia este… , pe aialaltă nu este, prefectului că nu se poate aşa… la! la! la! Ca să găsesc un motiv să scap de ea, i-am spus că este inacceptabil ca să nu aibă o amărâtă de oglinjoară, după un an decând i-am făcut observaţie că trebuie să vadă şi omul cum este tuns pe la ceafă. Răspunsul a fost pe măsura pretenţiilor mele: Da, ce!, n-aveţi încredere!
Ei bine, la noua mea frizeriţă lucrurie s-au schimbat. Zic: aveţi oglinjoară! Ei, ba cum să nu! Zice- aşa se vede? Nu, zic, mai sus, aşa! Da ce e aia, are o etichetă pe jumatea oglinzii, nu se vede nimic! Aici m-a dat gata: nu, zice doamna, nu e etichetă, e… o… iconiţă! … Da n-am pus-o eu… colega… Eu i-am spus că nu e bine, uitaţi-vă, vă rog, a mea am pus-o pe perete.
PS: Hai, să nu ziceţi că sunt cârcotaş. M-a tuns bine, doamna, chiar dacă m-a lăsat cu impresia că îmi suflă în ceafă Sf…. nu ştiu care.

MRD