In memoriam Cozy Powell
Astăzi, 5 Aprilie, se împlinesc 25 de ani de la moartea unei legende a muzicii heavy metal.
Bateristul Cozy Powell, un om care, într-un fel sau altul, și-a pus amprenta asupra acestui fenomen și, mai mult, a influențat și continuă să influențeze noi generații de metaliști care vor să meargă pe această cale – heavy metal, evident, din punct de vedere instrumental.
Pe numele real Colin Trevor Flooks, s-a născut pe 29 Decembrie 1947 în Cirencester, o suburbie a orașului Gloucestershire, în sud-vestul Angliei.
Cariera acestui uriaș muzician începe ,oficial, în anul 1971, atunci când a și debutat pe albumul Rough & Ready, alături de Jeff Beck, Bobby Tench, Max Middleton și Clime Chaman.
O altă legendă – hard&heavy, Ritchie Blackmore îl recrutează, pentru supergrupul Rainbow, în anul 1976, după debarcarea bateristului Gary Driscoll.
Ritchie Blackmore, membru fondator Deep Purple, a creat un proiect paralel – side project, în limbajul de specialitate, o combinație de blues cu heavy metal, practic, ceva diferit față de Deep Purple.
Debutul lui Cozy în Rainbow a fost pe albumul Rising, cum spuneam.
În anul 1976 se află în acea formulă a trupei menționate alături de o altă voce care a rămas în istorie – Ronnie James Dio, dar și alături de clăparul Tony Carey și Jimmy Bain pe bass, un alt mare nume dispărut între timp.
În total a înregistrat 3 albume de studio cu Rainbow : Rising, Long Live Rock ‘n’ Roll și Down To Earth.
După plecarea lui Dio, Ritchie Blackmore a cooptat, ca soliști, muzicieni precum Graham Bonnet sau Joe Lynn Turner.
A înregistrat deasemenea două albume live și un DVD, la prima ediție a festivalului Monsters Of Rock, în anul 1980, la Castle Donnington, în Anglia, unde trupa a fost cap de afiș alături de Judas Priest, Scorpions și Saxon.
La sfârșitul anului 1982 încetează colaborarea cu Michael Schenker, fondatorul trupei Scorpions și ajunge în Whitesnake, unde îl înlocuiește pe Ian Paice- bateristul trupei Deep Purple. Aici înregistrează probabil cel mai bun album al trupei, Slide It In, în primăvara lui 1984.
Și aici lucrează alături de nume grele precum David Coverdale, bassistul Neil Murray, Jon Lord pe clape plus doi chitariști de excepție, Mel Galley și John Sykes.
Pe acest album se regăsesc piese care au făcut și încă fac istorie, piese precum Love Ain ‘t No Stranger, Hungry For Love sau Standing In The Shadow, ca să amintim doar câteva dintre ele.
Impresionat de calitățile sale, chitaristul și liderul Black Sabbath, Tony Iommi îl recrutează în trupă și lansează albumele Headless Cross în 1989, alături de Geoff Nichols la clape, Tony Martin – voce și Laurence Cottle – bass.
Urmează albumul Tyr, în 1989, după care părăsește trupa în 1991 pentru a colabora cu Brian May, chitaristul Queen alături de care lansează un album de studio, Back to the Light, pe care se află celebrele piese Resurrection și Too Much Love Will Kill You.
În anul 1993 se află în spatele tobelor pe DVD-ul Live At Brixton Academy, într-un show în care May a cântat și piese Queen, în memoria lui Freddie Mercury. Revine în Sabbath în 1994 unde rămâne până la destrămarea trupei în 1997, după lansarea albumului Forbidden.
Pe partea solo a lansat 4 albume : Over The Top, Tilt, Octopuss, The Drums Are Back și Especially For You. Și pe aceste albume a avut invitați pe măsură cum ar fi : Don Airey, Jack Bruce, Gary Moore, Jon Lord, Bernie Marsden sau Neil Murray, printre alții.
Apare și pe albumele solo ale lui Jon Lord, Graham Bonnet și Yngwie Malmsteen sau Glenn Tipton, chitaristul monument din Judas Priest, cu care colaborează de două ori : în piesa Extinct, de pe albumul Baptizm Of Fire, din 1997 și a doua oară, în perioada 1994 – 1997 când înregistrează piesele care au făcut parte de pe albumul Edge of the World, alături de bassistul The Who, John Entwistle, album ce a fost lansat de către Tipton, în memoria lor, în anul 2006, Entwistle plecând și el dintre noi premature, în 2002.
Pe 5 Aprilie 1998 este sunat de către iubita lui, disperată că fostul soț s-a năpustit asupra ei lovind-o și amenințând-o. Cozy se urcă la volanul mașinii sale, un Saab 9000 și pleacă spre locuința acesteia în dorința de a o salva. Este însă implicat într-un grav accident de circulație, fiind proiectat prin parbriz, moartea survenind pe loc. Conducea cu o viteză enormă, dată fiind pasiunea lui pentru mașini de curse.
În acea zi, heavy metalul a pierdut un nume de referință, unul dintre cei mai mari bateriști, un pilon al acestui gen muzical care astăzi reprezintă un etalon, o emblemă pentru cei care cunosc cu adevărat fenomenul. Rest In Peace !
Dan DIMA