EMIL BRUMARU: Balada crinilor care şi-au scris frumos
Traia într-un oraş din miazăzi
Un crin înzăpezit in datorii,
Care primea, scrise pe pluş cu lapte,
Scrisori de la alt crin, din miazănoapte.
Oh!pentru cruda lor corespondenţă
Aveau cea mai naivă diligenţă!
Ei îşi taiau cu zimţii de la timbre,
Miresmele-ntre dânşii să le schimbe.
Poştaşi inflăcărati puneau ştampile
Cântând din corn, pe sacii cu pistile.
Plicuri adânci pudra, sculat din zori,
Însuşi directorul caleştilor!
Dar crinul ce traia in miăzăzi
Fiind îinzapezit in datorii,
Îi răspundea din ce in ce mai rar
Celuilalt crin, ce bea pe-ascuns mărar.
Apoi tăcu de tot. O rouă grea
Strivi parfumul amândurora.
Şi astfel cei doi crini nu şi-au mai scris
Poştaşii au murit, poşta s-a-nchis.
Doar uneori mai trece monoton
Prin bulion, un vehi poştalion.