Balada crinilor care şi-au scris frumos
Traia într-un oraș din miazăzi
Un crin înzapezit în datorii
Care primea, scrise pe pluș cu lapte,
Scrisori de la alt crin, din miazănoapte;
Oh, pentru cruda lor corespondență
Aveau cea mai naivă diligență!
Ei îsi taiau cu zimtii de la timbre
Miresmele-ntre dânsii să le schimbe,
Poștasi înflacarati puneau ștampile,
Cântând din corn, pe sacii cu pistile,
Plicuri adânci pudra, sculat din zori
Însuși directorul caleștilor!!
Dar crinul ce trăia în miazazi,
Fiind înzapezit în datorii,
Îi raspundea din ce în ce mai rar
Celuilalt crin ce bea pe-ascuns mărar.
Apoi tăcu de tot. O rouă grea
Strivi parfumul amândurora.
Si astfel cei doi crini nu și-au mai scris,
Poștașii au murit, poșta s-a-nchis,
Doar uneori mai trece monoton
Prin bulion un vechi poștalion…
Emil Brumaru
Balada crinilor care şi-au scris frumos