Jocurile de noroc și pariurile sportive- un jaf organizat avizat de aministrația locală

Prin 2010 am fost, timp de aproape un an, managerul unei săli de jocuri din centrul orașului- vizavi de teatru, afacere operată de firma ucraineană Rizzio, sub brandul Million. Un spațiu dichisit, de 800 metri pătrați, îngrijit de firme specializate în curățenie, catering, administrare, supraveghere și pază.

Tot ce mișca în acel spațiu era supus unor proceduri ultra stricte: pază specializată, buton de panică, 24 de camere de vedere în cazino și afară, intervenții rapide în caz de urgență, proceduri stricte privind plățile și încasările, transportul banilor la bancă de către o firmă specializată, comportamentul față de clienți, curtarea clienților VIP, permisivitate față de o anumită faună care ținea spatele angajaților, interdicții severe față de angajații și clienții ce nu respectau regulamentul cazinoului.

Toată activitatea- non-stop, se desfășura în semiumbră: o lumina slabă, geamuri înspre stradă care nu lăsau să pătrundă lumina, televizoare blocate pe canale lente, niciun ceas în saloane sau pe ecranul vreunui televizor. Trebuia ca timpul să treacă pe nevăzute.

Am avut clienți care au pierdut averi- miliarde de lei vechi, jucând și 48 de ore fără întrerupere.  Parizer și pâine de la magazinul vecin, slugi trimise după pungi cu bani, împrumuturi de la cămătarii care atârnau pe la unica ușă de acces. Un client a parcat o platformă cu 20 de oi, trasă de un ARO, în spatele salonului, a intrat și în 3 ore a pierdut tot: și bani, și ARO, și platformă și oi. S-a împrumutat, a fost luat pe sus de cămătari, a venit familia și Poliția și l-au salvat…

Am avut clienți care povesteau că sunt distruși de jocuri : “Ajung acasă, îmi pun pătura în cap și nu aud și nu văd decât păcănele. Nu dorm nopți în șir, plec de acasă să joc iar, mă cert cu nevasta și cu copiii… ”.

Casa câștigă mereu !- acesta este sloganul ascuns al sălilor de joc, garantat matematic. Aparatele aveau denominări diferite- pentru distracție și pentru profesioniști. Cu un milion puteai sa cumperi 100 de puncte, să te distrezi o oră, prin vreun colț de sală,  sau doar 10, să le pariezi o singură dată, la vedere, în centru.

Aceleași aparate erau reglate manual să întoarcă bani către clienți: sub 10 la sută la distracție, mult mai mult pentru profesioniști, câștigurile fiind aleatorii. Casa câștiga mereu, de la fiecare jucător, producând bani mulți pentru firmă și distrugând viețile jucătorilor  măcinați de dependență.

Asta a votat Consiliul local municipal ieri, permițând prezența sălilor de jocuri și pariuri în Giurgiu.

Gelu BREBENEL