Un OM pe care nu te puteai supăra- Dănuț POPESCU
Pe Dănuț Popescu l-am cunoscut ca tânăr ziarist, dumnealui fiiind directorul general al Eltrans iar eu redactor la cotidianul “Giurgiu express”.
Era o încântare să te întâlnești cu un asemenea om: era jovial, direct, sincer și comunicativ, știa să glumească și să țină oamenii aproape de el. Nu l-am văzut vreodată supărat, nu te puteai supăra pe un asemenea om.
După mai multe întâlniri- hai să le zicem documentări jurnalistice, mă anunța regulat să trec pe la dumnealui, la sediul din Alei, că are noutăți. Eu îi aduceam câteva ziare, el îmi împărtășea noutățile. După ce, a treia oară m-a întrebat: Bă, Brebenele, …Geluțule, da ’tu la care ziar ziceai că lucrezi?, i-am dat și eu o replică pe măsură: domnu’ Dănuț, vin la dvs. de 2-3 ani și nu știți la ce ziar lucrez? Dacă vă criticam sau vă “înjuram” nițel la ziar, nu ați mai fi uitat numele ziarului. La Vlașca lucrez! …L-a apucat râsul și, hâtru, mi-a zis: ai bă Geluțule, te supărași? Dacă erai de la Vlașca nici nu te primeam…
Întâlnirile noastre aveau să ia altă turnură pentru că, proaspăt student la o facultate din Giurgiu pe care n-a terminat-o nimeni, veneam la fiecare final de săptămână cu colegii de studenție- Emil Pălăngean și Tică Beianu, să îl luăm la o bere pe al patrulea student- Aurică Cazacu, coleg cu Dănuț Popescu, cu care schimbam amabilități și glume de fiecare dată. După mai multe întâlniri de acest gen, directorul general, care credea că îl luăm pe Aurică să mergem la cursuri, și-a luat seama: bă bandiților, vă duceți la cursuri, ai?! Ia că astăzi merg și eu, face Aurică cinste!
Astăzi ne pregătim să ne despărțim de acest om luminos și blând, cu gândul la zilele frumoase în care ne-am întîlnit, ne-am oprit din graba noastră de zi cu zi, oprind astfel timpul din fuga lui, pentru momente de neprețuit.
Dumnezeu să te aibă în pază, Dănuț Popescu!
Cu respect- Gelu BREBENEL