PRIMĂRIA, RESPECTUL ȘI FRICA

Ieri un cetățean a intrat în Primăria Giurgiu filmând cu telefonul tot ce a prins, pe holuri, prin biroul viceprimarului Ionel Muscalu, pe unde a vrut și n-a vrut. Reacția celor din Primărie la un asemenea derapaj: ZERO! A fost luată prin surprindere, că tot e zăpadă și sunt la modă, tradițional, asemenea surprinderi hibernale.

 O asemenea ispravă din partea Primăriei nu mai surprinde, după 3 ani de surprinderi de tot soiul. Primăria a devenit, între timp, o instituție atipică, după chipul și asemănarea celor care o administrează. Trei ani, jurnaliștii locali nu au fost agreați, aș spune că au fost chiar disprețuiți. Am participat la câteva ședințe ale Consiliului local stând la o masă amărâtă, îngesuit cu alți colegi, claie peste grămadă, în fața a două cafele reci și amărâte, și ele. După chipul și asemănarea…

 E austeritate, sărăcie, mai bine nu te duci la Prmărie să documentezi ceva, că ești primit aproape dușmănos. Unei colege de-ale mele primarul i-a luat telefonul și l-a închis în altă cameră, după care a început să bată câmpii de nu s-a înțeles nimic. Pierdere de timp. … Un principiu jurnalistic spune să nu lași microfonul din mână, sau reportofonul, transformat ulterior în telefon. Așa cum a făcut cetățeanul de ieri, chiar dacă nu e jurnalist- bravo lui!

Totuși, un asemenea precedent nu trebuia să se întâmple. Dacă CETĂȚEANUL X a avut “dreptul” să facă ce a vrut mușchii lui prin Primărie, filmând cu telefonul prin birouri, luându-l la întrebări pe viceprimar, de ce n-ar avea acest “drept” oricine are un telefon?! De ce mai trebuie să stai la coadă la o amărâtă de audiență, când poți să dai buluc cu telefonul? Dar, nu ăsta este mesajul transmis de isprava Primăriei. Indirect, mesajul nu ține de respect, nici măcar de surprindere, ci de frică. Aici am ajuns, din lipsă de respect, din lipsă de reguli, din indiferență, din culpabilitate.

Gelu BREBENEL