Sfințirea clopotelor la parohia Sf. Martiri Brancoveni

LA DATA DE 17 SEPTEMBRIE, BISERICA ORTODOXA FACE POMENIREA SFINTEI MUCENIȚE SOFIA ȘI A FIICELOR SALE: PISTIS, ELPIS ȘI AGAPIS

Sfânta Muceniță Sofia a trăit în timpul împăratului Adrian (117-138) și fiind căsătorită a născut trei fiice, cărora le-a pus numele după cele trei virtuți creștine: Pistis (Credința), pe a doua Elpis (Nădejdea), pe a treia Agapis (Dragostea).

În Eparhia Giurgiului, Biserica Parohiei „Sf. Martiri Brâncoveni” din mun. Giurgiu, o dată cu finalizarea și sfințirea acesteia va primi și hramul „Sfintei Mc. Sofia”.

Preasfințitul Părinte Episcop Ambrozie a săvârșit slujba de sfințire a opt clopote care au fost realizate în Rusia pentru biserica Parohiei Sfinții Martiri Brâncoveni .

Cu prilejul slujbei de binecuvântare, Ierarhul  a ținut un cuvânt de învățătură în care a evidențiat faptul că „clopotul este glasul lui Dumnezeu care ne cheamă la rugăciune. El răsună veacuri la rând, fiind în același timp, o mărturie a credinței noastre”.

La acest eveniment important din viața parohiei au participat numeroase oficialități locale și județene, precum și o mulțime de credincioși.

Toți cei prezenți au primit din partea Chiriarhului iconițe și ultimul număr al revistei „Familia Ortodoxă”, o publicație de folos duhovnicesc.

La final, Părintele Ştefan Lucian Ionuţ, parohul bisericii, a mulţumit tuturor oficialităților prezente, ctitorilor și binefăcătorilor, dar și preoților și credincioșilor, pentru prezenţa la aceste evenimente importante din viaţa Parohiei Sf. Martiri Brâncoveni și Sfânta Sofia.

*** Clopotele au apărut în China și apoi India, cu 3000 de ani înainte de Hristos, dar erau statice – sunetul se producea prin lovire cu ciocanul. Însă, clopotele europene produc sunetul prin mișcarea liberă a clopotului și a limbii lui (balans). În Biserică, glasul clopotului reprezintă glasul lui Dumnezeu care cheamă pe oamenii vii la rugăciune și comuniune, plânge pe cei decedați și ocrotește orașul sau satul de furtuni și fulgere. Din punct de vedere social-cultural, clopotele Bisericilor sunt o notă specifică a culturii europene creștine. Trasul clopotelor a avut de la început un vădit caracter de înștiințare, de vestire. Adică, este semnul începutului unei slujbe și un mod de chemare al credincioșilor. În vechime, după bătaia clopotelor, credinciosul putea să înțeleagă importanța fiecărei sărbători și ceasul începutului slujbei, mai ales în perioada în care calendarele și orologiile nu erau la îndemâna oricui, stabilind mersul la biserică.

Emil PĂLĂNGEAN