MĂNĂSTIREA „IZVORUL TĂMĂDUIRII”- DRUGĂNESCU ȘI-A SĂRBĂTORIT HRAMUL

Vineri, 29 aprilie 2022, în ziua slăvitului praznic al Izvorului Tămăduirii, a fost săvârșită Sfânta Liturghie în biserica din lemn a Mănăstirii „Izvorul Tămăduirii” – Drugănescu, care are ca ocrotitori pe „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”, pe „Sfinții Martiri Brâncoveni: Constantin Vodă cu cei patru fii ai săi Constantin, Ştefan, Radu, Matei, și sfetnicul Ianache” și pe „Sfântul Teodor Tiron”.

Acest așezământ monahal se află în incinta Centrului Pastoral – Cultural Gavril Drugănescu al Protopopiatul Bolintin din localitatea Florești-Stoenești, județul Giurgiu.

În continuare, după Sfânta Liturghie  soborul de preoți slujitori a săvârșit slujba de Sfințire a Apei, numită și Aghiasma Mică.

Sărbătoarea datează din secolul al V-lea, amintind de o minune petrecută în apropierea Constantinopolului. Maica Domnului i-a descoperit împăratului Leon cel Mare (457-474), un izvor cu apă vindecătoare. Astfel, pe când încă nu era în demnitatea împărătească, plimbându-se printr-o pădure din apropierea Constantinopolului, a dat peste un orb rătăcit și l-a luat de mână ca să-l călăuzească. Orbul fiind cuprins de sete, l-a rugat pe Leon să-i dea apă. Negăsind nicăieri apă, Maica Domnului i-a descoperit împăratului Leon un izvor și l-a îndemnat să spele ochii bătrânului cu apă, care s-a vindecat de boala sa. Ajungând împărat, Leon a zidit lângă acel izvor o biserică. De-a lungul timpului în acea biserică au avut loc numeroase minuni. În această zi, în toate bisericile și mănăstirile, după Sfânta Liturghie, se săvârșește slujba de sfințire a apei – Agheasma Mică.

În Constantinopol, Istanbulul de astăzi, dincolo de zidurile vechii cetăți a Sfântului Constantin, în apropierea Porții Silivri, se ascunde cu smerenie sub pământ, în tainița unui paraclis din veacul al cincilea, o apă binecuvântată de Maica Domnului care a dat Ortodoxiei una dintre cele mai strălucitoare și mai iubite sărbători: Izvorul Tămăduirii.

Tot în paraclisul subteran se află minunata icoană a praznicului Izvorul Tămăduirii, a cărei vechime atinge perioada de aur a Bizanțului și despre care se spune că „se curăță singură”. Orice intervenție asupra ei în vederea restaurării este „respinsă” de icoană. În ciuda umezelii din biserică și a vechimii ei, și-a păstrat nealterate calitățile, iar analizele făcute asupra ei au dovedit calități de refacere inexplicabile științific.

Emil PĂLĂNGEAN